Dreptul extraatmosferica - Dreptul international

Extras din document

1. Necesitatea unei reglementari Lansarea in spatiul extraatmosferic a primului obiect spatial (Sputnik 1) pe 4 octombrie 1957 de catre fosta U.R.S.S., a urgentat:  elaborarea unor principii si norme care sa guverneze activitatile in acest spatiu; si  delimitarea spatiului extraatmosferic de spatiul aerian. In 1958 Adunarea Generala a O.N.U.-in baza unei rezolutii- a creat un Comitet special ad-hoc, pentru utilizarea pasnica a spatiului cosmic (extraat-mosferic); in 1959 acesta a devenit pe 535b11f rmanent, iar in 1962 a creat doua subcomitete: juridic; si tehnico-stiintific Primele reguli in domeniu au fost create prin rezolutii ale Adunarii Generale a O.N.U. adoptate, in domeniu, dupa cum urmeaza:  in 1958 rezolutia privind „Problema utilizarii spatiului extraatmosferic in scopuri pasnice”;  in 1961 rezolutia referitoare la proclamarea principiului libertatii spatiului extraatmosferic;  in 1963 rezolutia nr. 1962 privind „Declaratia asupra principiilor juridice care guverneaza activitatile statelor in explo-rarea si utilizarea spatiului extraatmosferic”, care constituie nucleul tratatului spatial. Unele din primele reguli care s-au impus se refera la faptul ca: a) spatiul extraatmosferic este guvernat de principiul libertatii si nu poate constitui obiect al suveranitatii sau aproprierii nationale a nici unui stat; b) Carta O.N.U. si principiile fundamentale ale dreptului international se aplica acestui spatiu. Primul tratat in materie este Tratatul privind principiile care guverneaza activitatea statelor in explorarea si folosirea spatiului extraatmosferic, inclusiv Luna si celelalte corpuri ceresti, din 1967 (Tratatul spatial), care a stabilit cadrul juridic general privind:  conduita statelor in spatiul extraatmosferic; si  regimul juridic al spatiului extraatmosferic. Tratatul spatial a fost urmat de alte trei tratate care reglementeaza probleme specifice activitatilor desfasurate de state in spatiul extraatmosferic: