Dreptul familiei referat - Dreptul Familiei

Extras din document

Stabilirea paternităţii se face în mod diferit, în dependenţă de provenienţa copilului din căsătorie (cel născut în timpul căsătoriei) sau provenienţa copilului în afara căsătoriei (cel născut înainte de căsătorie ori născut în situaţia în care părinţii nu sunt căsătoriţi). În ceea ce priveşte copiii din căsătorie, legiuitorul, prin prisma art. 47 alin. (3) Codul familiei, a instituit prezumţia legală potrivit căreia: „copilul născut în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei”. Paternitatea în afara căsătoriei se poate stabili fie prin recunoaşterea voluntară din partea pretinsului tată, în condiţiile art. 47 alin. (5) Codul familiei, fie prin acţiune în justiţie pentru stabilirea paternităţii. Pe cale judiciară paternitatea se stabileşte prin două căi: - stabilirea paternităţii, în procedura contencioasă, conform art. 48 Codul familiei; - constatarea faptului recunoaşterii paternităţii, în procedura specială, conform art. 281 alin. (2) lit. d) CPC. Pot înainta cerere de chemare în judecată privind stabilirea paternităţii, cerere privind constatarea faptului recunoaşterii paternităţii, potrivit art. 48 Codul familiei, părinţii, tutorele (curatorul) copilului sau copilul însuşi, la atingerea majoratului. În conformitate cu art. 59 alin. (2) Codul familiei, părinţii minori necăsătoriţi, care nu au atins vârsta de 16 ani, pot de sine stătător să înainteze acţiune în stabilirea paternităţii, cât şi în contestarea paternităţii. Respectiv, instanţele de judecată nu vor fi în drept să restituie cererea de chemare în judecată în temeiul art. 170 alin. (1) lit. c) CPC. 3 În cazul în care parte, în pricinile privind stabilirea paternităţii, cât şi contestarea paternităţii, sunt minorii, în scopul apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale acestora, instanţa de judecată va antrena în proces reprezentanţii lor legali (art. 58