Casatoria in dreptul roman si contemporan - Drept Privat

Extras din document

Referat - Casatoria in dreptul roman si contemporan In Roma antica, casatoria era o uniune intre un barbat si o femeie care se facea pentru toata viata. In dreptul contemporan, casatoria este definita ca fiind o uniune liber exprimata intre un barbat si o femeie, care se incheie conform legii si in scopul intemeierii unei familii. Datorita succesiunii diferitelor epoci de drept, romanii au cunoscut mai multe forme de casatorie. A existat casatoria in care barbatul avea putere asupra femeii, femeia trebuia sa paraseasca familia de origine si sa intre in familia barbatului, dobandind drepturi noi, dreptul la succesiune, la rudenia civila. In acest tip de casatorie, denumita casatoria cu manus, sotia nu putea fi emancipata sau data in adoptiune. In dreptul clasic, s-a impus casatoria fara manus, fiind o casatorie mai simpla in care barbatul nu avea putere asupra femeii, sotia putea sa ramana in familia de origine fiind atat sub tutela tatalui cat si a noii familii. Dreptului postclasic ii corespunde concubinatul, o casatorie inferioara primelor doua. Cel care a ridicat concubinatul la rang de casatorie a fost Imparatul Justinian, dand astfel drept de mostenire fata de tata a copiilor nascuti din aceasta legatura. Astazi concubinatu se deosebeste de casatorie, nu este determinat prin norme juridice si reprezinta convietuirea o perioada lunga de timp intre un barbat si o femeie. Acestuia nu i se pot aplica dispozitiile legale referitoare la casatorie si nu este interzis de lege. Se pot face insa diverse conventii intre concubini, fara implicarea normelor juridice. In dreptul roman, casatoria nu era obligatoriu precedata de logodna, care reprezinta o invoiala intre parteneri. In dreptul contemporan, conform aricolului 12 din Codul familiei, cererea in casatorie este obligatorie, partenerii fiind obligati sa depuna la starea civila o declaratie de casatorie prin care se exprima vointa libera a amandurora de a incheia casatoria. Aceasta declaratie trebuie depusa personal de catre viitorii soti si se face in scris. Fiind considerata un act de drept privat, la romani casatoria putea fi incheiata in absenta sotului dar nu si in absenta sotiei. Dupa incheierea casatoriei, sotia era condusa la casa sotului unde urma o petrecere care legitima casatoria. Incheierea casatoriei presupunea indeplinirea conditiilor de forma si de fond. Conditiile de forma priveau numai casatoriile in care barbatul avea putere asupra femeii. Aceste conditii constau in: • indeplinirea unor ritualuri religioase; • coabitarea obligatorie a femeii cu barbatul sub puterea caruia se afla timp de un an de zile; • se putea face un contract de vanzare-cumparare prin care sotia avea si ea putere asupra sotului. Conditiile de forma nu existau in cazul casatoriilor in care barbatul nu avea drept asupra femeii. In cazul acestora, casatoria se realiza simplu, prin mutarea femeii in casa barbatului in cinstea careia se dadea o petrecere.