Imperiul Bizantin - Drept Privat Roman

Extras din document

ETAPELE ISTORICE ALE IMPERIULUI BIZANTIN Civilizaţia şi cultura bizantină s-au constituit ca o „sinteză a tuturor elementelor politice, religioase, intelectuale ale lumii antice în declin: tradiţia latină, elenism, creştinism, cultura orientală”. De-a lungul unei perioade de peste unsprezece secole, în timp ce Occidentul trăia o epocă de dezagregare, construindu-şi apoi cu greu o nouă cultură şi civilizaţie, Imperiul Bizantin şi-a creat o monarhie absolută şi o administraţie puternic centralizată, a conservat tradiţiile clasice - cultura greacă şi dreptul roman - cărora le-a integrat elemente orientale şi şi-a extins acţiunea civilizatoare şi culturală în ţările Europei sud-estice şi răsăritene devenind în felul acesta o componentă importantă a culturii medievale europene în totalitatea ei şi singurul stat civilizat din Europa Evului Mediu timpuriu. În prima perioadă a istoriei sale (330-610) caracterul civilizaţiei şi culturii bizantine este prevalent latin. Este perioada aşa numitei diglosii greco-latine: latina era limba statului, a civilizaţiei, în timp ce greaca era limba culturii. Este o perioadă tipic de tranziţie: în primele sale secole istoria Bizanţului este de fapt istoria jumătăţii răsăritene (Pars Orientalis) a Imperiului roman, după împărţirea hotărâtă de Teodosius I, în 395. În 330, Constantin cel Mare inaugurase noua capitală a Imperiului, mutată pe malul Bosforului, un oraş nou construit pe locul anticului Byzantion - fondat de coloniştii greci din Megara în secolul al VI-lea î.e.n. - căruia, în cinstea împăratului fondator i se va spune Constantinopol, dar al cărui nume oficial era Noua Romă. Alegerea locului era genială; prin poziţia sa geografică, situată în centrul Imperiului roman, noua capitală prezenta