Casa la romani - Drept Privat Roman

Extras din document

Casa la romani Casele ţăranilor erau de regulă nişte colibe sărăcăcioase, cu pereţi de bârne acoperite cu lut şi cu un acoperiş de stuf. Dar chiar şi când casa era construită din materiale mai trainice, locuinţa păturilor medii şi sărace consta dintr-o singură încăpere (atrium), având o deschizătură largă în tavan şi acoperiş prin care pătrundeau lumina şi apa de ploaie, colectată într-un bazin din mijlocul încăperii. Acesta era tipul obişnuit de casă etruscă. La început vila familiei romane era concentrată în atrium, în jurul căminului – care avea totodată şi o funcţie religioasă. Mai târziu, din atrium s-au deschis una sau mai multe încăperi laterale. În perioada imperiului, când s-a adoptat obiceiul grecesc de a lua masa întins pe un pat-canapea, romanii au adăugat casei lor şi o sală de mese specială (triclinium). Cu timpul prin sporirea numărului încăperilor, atrium-ul a devenit o mare şi somptuoasă anticameră, cu pereţii acoperiţi de fresce, împodobită cu statui şi alte obiecte de artă. Camere de baie existau numai în casele celor foarte bogaţi. Partea interioară a ansamblului de locuit îl forma peristilul, grădina înconjurată de un portic susţinut de coloane. Aici lua masa familia, când timpul era favorabil. Peristilul – cu statuete, cu măsuţe de marmură, cu un mic bazin, eventual cu fântâni arteziene şi cu florile preferate de romani: trandafiri şi crini – era locul de reculegere, zona intimă a casei, un adevărat salon în aer liber. Spre deosebire de casa modernă, casa romană era orientată spre interior (ceea ce explică şi importanţa peristilului). Privită din exterior, casa n-avea o adevărată faţadă: ferestrele erau rare, sau chiar lipseau cu totul. Din stradă se intra, nu direct pe o poartă, ci printr-un coridor (vestibulul) care dădea în atrium; uşa de intrare din stradă în casă era situată la jumătatea coridorului, a vestibulului. În casele celor bogaţi decoraţia interioară era somptuoasă: fresce cu subiecte mitologice sau din viaţa cotidiană de la ţară sau de la oraş; peisaje, scene de vânătoare, fresce înfăţişând o arhitectură iluzorie, natură moartă, motive animale şi florale, reale sau fantastice; apoi mozaicuri splendide, lucrate din pietre rare, din onix şi chiar din bucăţi de aur.