Izvoarele dreptului in sistemul de drept anglo-saxon - Drept Comparat

Extras din document

Paul Valery scria: “Nous penetrons dans l’avenir a reculons”, ceea ce poate fi aplicat dreptului englez, care a penetrat prin timp pe o cale evolutiva, de la cutumele anglo-saxone din sec.V e.n. pina in zilele noastre, fara modificari abrupte, nici de forma, nici de continut, dar care totusi, a facut din dreptul englez actual o realitate care nu numai ca reglementeaza cu succes relatiile din Anglia, dar se mai aplica pe un larg sapatiu geografic. Timp de secole dezvoltarea sistemelor juridice a avut loc în paralel, pe continentul european, pe de o parte, în insulele britanice, pe de altă parte, fără contacte reciproce prea frecvente şi mai ales fără ca vreunul din aceste sisteme să exercite o influenţă reală unul asupra celuilalt. S-au creat în acest mod două medii juridice diferite, două lumi juridice închise – cea continentală şi cea insulară, care se ignorau reciproc. Astfel, common-law a fost sistemul juridic al unei societăţi feudale în tiparele căruia a fost turnat conţinutul unui drept burghez. După expresia lui Bentham, dreptul englez este o „judge made law”, o creaţie a jurisprudenţei. Deşi în zilele noastre locul ocupat de dreptul scris este considerabil dreptul englez rămâne un drept al precedentelor. Precedentul judiciar reprezintă mecanismul cel mai important în formarea unui sistem. Acest dreptal precedentelor cuprinde cel mai adesea reguli extrem de tehnice şi formaliste, accesibile doar specialiştilor, făcute pentru tribunale, iar nu pentru justiţiabili. Aspectul original al common-law-ului este reprezentat de coexistenţa atrei subsisteme normative, autonome şi paralele, care reglementează uneori diferit sau contradictoriu, relaţiile sociale: common-law în sens restrâns, equity şi statute-law. Ele exprimă cele trei izvoare principale ale dreptului englez: 1. Dreptul comun in sens restrans; 2. Dreptul echitatii; 3. Dreptul statutar. ...