Lucru individual la Istoria gândirii economice - Doctrine Economice

Extras din document

DOCTRINA PERIOADA REPREZENTANȚI IDEI MICRO IDEI MACRO Economică în Antichitate și Evul Mediu. între mil. II î.e.n.-mil.Iie.n. Platon; Socrate; Solomon; Aristotel; Xenofon; Sf Tomad’Aquino Proprietatea. Proprietatea privată încurajează individualismul, alimentează setea de pricopsire și-l impune pe om să dea prioritate intereselor personale în detrimentul celor colective și intereselor statului. Platon cere suprimarea proprietății private și înlocuirea ei cu proprietatea colectivă. “Economia domestică’’ și hrematistica. Prin “economia domestică’’ marele filosof, Aristotel, subînțelege arta de a obține bunuri necesare satisfacerii cerințelor raționale, absolut firești al individului și familiei sale. “Hrematistica’’ este o formă de organizare a activității economice bazate pe schimb și care urmărește scopul acumulării băgăției sub formă de bani. Diviziunea societății. Principala perticularitate a vechii civilizații indiene constă în divizarea societății în caste: brahman, cșatria, vaișia și șudra. Potrivit “Vedelor” reprezentanții primelor trei caste aveau misiunea de a aduna avere, îmbogățirea fiind considerată nu numai o faptă lăudabilă, ci și o datorie sfântă. Diviziunea muncii. Marele filosof , Platon, spune căproducătorul specializându-se confecționează bunurile materiale mai ușor, într-o cantitate mai mare, de o calitate mai bună. El spune că “de la natură fiecare om este înzestrat cu capacitatea de a efectua doar un anumit lucru, și el trebuie să-l îndeplinească anume pe acesta”. Astefel, nobilii, prin însăși originea lor sunt predestinați pentru conducerea statului și îndeplinirea altor munci intelectuale. Rolul statului în economie. Platon susține că statul trebuie să țină sub control setea de îmbogățire, încasarea dobânzii pentru împrumuturi, precum și vânzarea mărfurilor în credit.În comerțul exterior, deasemenea amestecul statului este indispensabil. În acest domeniu statul va promova o politică protecționistă, interzicând exportul acelor mărfuri de care are nevoie societatea, precum și importul produselor ce nu sunt strict necesare pentru o viață moderată (a obiectelor de lux, de exemplu). Legea sterilității schimbului. Aristotel formulează teoria sterilității schimbului, teorie în conformitate cu care, în procesul schimbului de mărfuri mărimea avuției nu poate spori. Oricum teoria sterilității schimbului (considerată a fi cel puțin parțial greșită) va fi mai apoi preluată și dezvoltată de mai multe școli și doctrine economice, inclusiv canioniștii medievali, de fiziocrați, precum si de Karl Marx. Legea dominației și supunerii. Această lege este una universală, acțiunea ei se răsfrânge și asupra relațiilor dintre popoare. Unele popoare, susține Aristotel, sunt chemate să domnească peste alte popoare, iar acestora din urmă nu le rămâne decât să se supună și să se spetească în folosul primelor.