Privatizarea în Moldova - Chetraru Aliona

Extras din document

La început ideea privatizării a fost întâmpinată de populaţie cu precauţie. Mulţi priveau cu suspiciune la cele ce se întâmplau în jur, aşteptau, polemizau şi erau de neclintit în opiniile lor. într-un moment se părea chiar că o bună parte din bonurile patrimoniale, repartizate cetăţenilor, aşa şi vor rămâne nefolosite. Totuşi, la licitaţia finală, nr. 15, în cadrul căreia au fost expuse aproape 600 de obiective, au participat simultan circa 1 milion 200 mii de persoane. Acest viguros acord final ne-a facut să concluzionăm: oamenii au înţeles - mai departe n-au unde se retrage. Totodată, nu putem să nu observăm că prin această implicare activă oamenii îşi manifestau şi dorinţa de a susţine reformele. Nu există, probabil, o familie, o casă, un colectiv, în care să nu fi fost discutat aprins modul de investire a bonurilor: cărui fond sau companii fiduciare să le încredinţeze, iar dacă e să participe la licitaţie de sine stătător, care o fi întreprinderile cu cele mai valoroase acţiuni... Cetăţenii urmăreau presa, făceau calcule, sistematizau informaţiile, analizau cu perspicacitate rezultatele lidtaţiilor, chibzuiau asupra eventualelor avantaje şi dezavantaje, luau decizii şi, chiar dacă nu toţi se aventurau să creadă că viitorul lor depinde de bonuri, acţiuni, dividende, totuşi majoritatea lor s-au antrenat în acest proces, definit drept epocal, care a fost determinant pentru metamorfozele produse în conştiinţa noastră. Privatizarea, sau, cum se mai numeşte, „revoluţiablândă", a devenit o etapă de cotitură pentru existenţa majorităţii ţărilor ex-socialiste şi un grandios eveniment pentru destinele a sute de milioane de oameni. Adusă parcă de valurile transformărilor democratice, destrămarea propriu-zisă a vechii orânduiri social-economice a fost percepută de oameni ca o necesitate obiectivă de a schimba radical modul de viaţă. La rândnl ei, privatizarea a devenit momentul-cheie pentru plasarea economiei pe fagaşul relaţiilor de piaţă. În acest context se cere să subliniem că procesele privatizării nu sunt specifice doar pentru ţărileex-socialiste. Actualmente, asemenea procese se produc în peste 50 de ţări, printre care se numără şi unele state înalt dezvoltate, cum sunt Anglia, Franţa, Germania, Japonia. Chiar şi pentm aceste ţări a devenit problematică susţinerea economică a întreprindenlor de stat. De exemplu, o dată cu instaurarea la putere a premierului Margaret Thatcher în Anglia a început privatizarea în masă a locuinţelor. în Franţa, în 1986 a fost adoptată o lege care permitea deetatizarea a 65 de companii de stat şi grupuri de bănci. Până nu demult în majoritatea ţărilor europene activau companii de telecomunicaţii de stat, darîn ultimii ani a început privatizarea lor în masă. ...