Geneza filosofiei - Cerbusca

Extras din document

Parafrazandu-l pe Jacques D’Hondt putem spune ca “nu cunoastem cu adevarat filosofia decat daca ii cunoastem geneza”. Cunoasterea si intelegerea nasterii si originii filosofiei ne ajuta sa “vedem” ratiunile pentru care exista filosofia dar si exigentele care “comanda” viata si fiinta ei. Tocmai pentru ca prezinta o asa mare insemnatate, problemei genezei filosofiei i s-au dat explicatii si interpretari foarte diverse care se inscriu intr-un registru polifonic delimitat de doua atitudini extreme: 1. una, potrivit careia filosofia este un lux, si nu se conformeaza unei justificati rationale, este un fapt spiritual total nedeterminat care nu se preteaza la o explicatie teoretica. 2. alta, dupa care filosofia, in calitate de “fiica a timpului” sau de chintesenta spirituala a unei epoci reprezinta un fapt spiritual strict determinat obiectiv sau material a carui geneza poate fi complet explicata pe cale rationala. Pentru prima pozitie este ilustrativa “explicatia” lui Jaspers, dupa care nasterea filosofiei este rezultatul sau produsul unei crize a constiintei de sine a omului ce declanseaza “trezirea” acesteia, sinonima cu filosofia. Filosofia ia nastere printr-o iluminare spontana si brusca a spiritului, originea si geneza ei sunt de nepatruns pe calea cunoasterii rationale. Pentru cea de-a doua – Heraclit – Nimic nu apare din nimic -> Hegel – Nimic nu apare fara o cauza determinata.