Congresul de la Viena (septembrie 1814 - iunie 1815) - Buza Alexandra

Extras din document

Congresul de la Viena Congresul de la Viena (septembrie 1814 - iunie 1815), conferinţă a statelor europene desfăşurată la sfârşitul războaielor napoleoniene cu scopul de a restaura ordinea conservatoare existentă înaintea izbucnirii Revoluţiei Franceze, prin restabilirea vechilor regimuri absolutiste, şi de a înlătura, prin stabilirea de noi graniţe, urmările ocupaţiei franceze în Europa. Preocupările majore au fost: • realizarea unui echilibru al relaţiilor de forţe între state, fără a ţine seama de particularităţile lingvistice, religioase, de tradiţii ale teritoriilor pe care şi le împărţeau; • favorizarea autorităţii tradiţionale, adică forţele feudale, conservatoare şi clericale. Cuvintele cheie ale Congresului au fost "restauraţie" şi "legitimism". Restauraţia consta în readucerea pe tron a dinastiilor care fuseseră îndepărtate în urma unor revoluţii sau a altor evenimente cu rezonanţă, iar legitimismul era o teorie monarhică ce considera drept principiu fundamental al statului dreptul la tron al dinastiilor legitime şi puterea absolută a acestora. Şedinţele oficiale au început la 1 noiembrie 1814, fiind purtate între cancelarul Austriei, Klemens von Metternich-Winnerburg, lordul Castlereagh al Angliei, ministrul de externe al Franţei, Talleyrand, ţarul Alexandru I al Rusiei şi baronul prusac von Stein, cel care avea să transfome Prusia într-o mare putere europeană. Participanţi şi obiective La Congresul de la Viena au participat delegaţii din aproape toate statele europene, însă deciziile cele mai importante s-au luat de către marile puteri. Aşadar, soarta Europei a fost hotărâtă de către delegaţii marilor puteri, aşa cum se va repeta de două ori în secolul următor, XX, la marile conferinţe de pace de la Paris, din 1919/1920 şi 1946/1947, care au schimbat harta geo-politică a Europei şi a întregii lumii, după Primul şi, respectiv, Al Doilea Război Mondial ... Rolul principal îl are britanicul Castlereagh, spirit flexibil şi subtil care, sub o aparenţă glacială, avea un comportament practic care nu se împiedica de rigiditatea protocolară a diplomaţilor de modă veche. El vroia ca vocea Angliei să se facă auzită în concertul marilor puteri şi nu aştepta