Planul Marshall - Birdan Gheorghe

Extras din document

După ce dificultăţile europenilor s-au amplificat, după iarna grea 1946-1947, pe fondul situaţiilor şi mentalităţilor încă inflamate de anii războiului, dar şi de agresiunea directă a stângii asupra întregului continent european, la 5 iunie 1947, secretarul de stat american, George Marshall, prezenta un discurs la Universitatea Harvard, propunând un ajutor financiar global pentru reconstrucţia europeană, sub forma celebrului plan rămas în istorie sub numele său. Oferind consistentul ajutor, Marshall sugerează insistent statelor beneficiare să se pună de acord asupra unului program de redresare economică: americanii vor ca europenii să ia în propriile mâini realizarea concretă a planului de reconstrucţie. Mai mult, secretarul de stat american indică faptul că dezirabil ar fi o „federaţie economică europeană“ (în realitate, o uniune vamală), după modelul Beneluxului. Europa nu-şi va reveni, continuă demnitarul american, dacă economia va continua să-i fie divizată în numeroase compartimente, etanşe. Cu alte cuvinte, SUA impun o condiţie pentru această ofertă. Statele europene trebuie să participe la o instituţie însărcinată cu gestiunea colectivă a ajutorului şi cu elaborarea unui program de reconstrucţie europeană. Planul Marshall este destinat tuturor ţărilor europene. Drept răspuns, ţările est-europene se decid să gestioneze în comun ajutorul american. Negocierile sunt, totuşi, dificile. Imediat după pronunţarea discursului, Franţa a organizat o celulă de lucru sub conducerea lui Georges Bidault. Au început consultările cu Londra, apoi va contacta URSS pentru organizarea unei conferinţe tripartite, în legătură cu planul Marshall. La 22 iunie, Moscova anunţa că acceptă trativele de la Paris din 27 iunie 1947. Sovieticii au trimis o delegaţie numeroasă condusă de comisarul afacerilor străine, Molotov. ...