Asistenta sociala - Bazele Asistentei Sociale

Extras din document

Asistenta sociala,in sens juridic, constituie o institutie a dreptului securitatii sociale grupand ansamblul de norme juridice care regelementeaza raporturile sociale nascute intre o persoana sau familie, afectata de consecintele economice negative ale pierderii potentialului fizic, statutului ocupational sau social(boala,accident,dizabilitate,imbatranire,deces,maternitate,somaj,inadaptare sociala etc) si organelle competente in vederea acordarii prestatiilor si/sau serviciilor sociale. asistenţă socială - componentă a sistemului naţional de protecţie socială, în cadrul căruia statul şi societatea civilă se angajează să prevină, să limiteze sau să înlăture efectele temporare sau permanente ale unor evenimente considerate drept riscuri sociale, care pot genera marginalizarea ori excluderea socială a persoanelor şi a familiilor aflate în dificultate; risc social - pericol pentru persoană sau familie de a fi afectată de consecinţele economice negative ale pierderii potenţialului fizic, statutului ocupaţional sau social (boală, accident, disabilitate, îmbătrînire, deces, maternitate, şomaj, inadaptare socială etc.); lucrător social – persoană care a beneficiat de instruire specială în domeniul îngrijirilor la domiciliu şi oferă aceste servicii; anchetă socială - act care constată situaţia materială şi socială actuală a persoanei sau a familiei, ce solicită asistenţă socială, şi care conţine date referitoare la persoană sau la membrii familiei (vîrstă, ocupaţie, venituri), la locuinţă şi la bunurile pe care le posedă, la problemele cu care se confruntă aceştia; persoană şi familie defavorizată - persoană şi familie socialmente vulnerabile, aflate în situaţii care împiedică activitatea normală a acestora din punct de vedere economic, educativ, social etc.; beneficiar de asistenţă socială - persoană sau familie defavorizată căreia, în temeiul cererii, anchetei sociale şi al actelor constatatoare, i se acordă prestaţii şi/sau servicii sociale; situaţie de dificultate - stare a persoanei care, din cauza pierderii independenţei fizice, psihice sau intelectuale, are nevoie de asistenţă socială pentru îndeplinirea funcţiilor curente de importanţă vitală;