Caracteristicile principale ale stelelor. Spectrul stelelor şi importanţa clasei spectrale. - Astronomie

Extras din document

O stea este în general un anumit tip de corp ceresc din cosmos, masiv și strălucitor, deseori de formă aproximativ sferică, alcătuit din plasmă în oarecare echilibru hidrostatic, și care a produs în trecut sau încă mai produce și azi energie pe baza reacțiilor de fuziune atomică din interiorul său. Stelele sunt uriaşe acumulări de gaze (de obicei hidrogen şi heliu) fierbinţi şi luminoase. Stabilitatea lor din punct de vedere al formei se datorează, în mare parte echilibrului format între uriaşele forţe de gravitaţie şi reacţiilor termonucleare din interiorul stelei. Stelele iau naştere din nori de praf cosmic, a căror densitate constantă este de câteva miliarde de ori mai mică decât a atmosferei terestre. La un moment dat, densitatea din norul de praf se măreşte într-un anumit punct (Figura 2), de obicei din cauza trecerii unei unde de şoc supernovice sau a unui meteorit sau asteroid. Punctul respectiv, cu o densitate, şi astfel cu o putere gravitaţională mărită, atrage o masă tot mai mare de materie. Astfel se creează un efect în cascadă, urmând ca el să fie stabilizat în momentul în care temperatura şi presiunea creşte suficient de mult pentru a da naştere reacţiilor termonucleare din interiorul stelelei. Dacă la început, în interiorul norului de praf cosmic era o temperatură apropiată de zero absolut ( – 273.15 oC), după formarea stelei temperatura acesteia poate atinge mai mult de 10 milioane oC. Văzute de pe Pământ toate stelele, cu excepţia Soarelui, par a avea acelaşi loc pe bolta cerească pentru un timp foarte îndelungat. Ele sunt într-o mişcare permanentă, iluzia stării fiind cauzată de distanţele foarte mari dintre ele şi Pământ. Numărul stelelelor văzute cu ochiul liber de pe Pământ este în jur de 8000, dintre care 4000 din emisfera sudică, iar 4000 în emisfera nordică. ...