Eseul prezent încearcă să degajeze o concluzie referitoare la raportul filosofie-ştiinţă, din perspectiva unora dintre discursurile pe această temă din sec. XX, secol în care tema devine problematică. Se va contura specificul fiecărui mod de a cunoaşte, se vor identificaa posibilele influenţe negative ale unuia asupra celuilalt, se vor puncta principalele moduri de a raporta filosofia la ştiinţă, argumentându-se în favoarea unuia dintre modele.În final, am dori să cercetăm ideea necesităţii filosofice şi modalitatea acestei necesităţi. Ortega y Gasset, în "Ce este filosofia?", pornind de la întrebarea asupra întamplării din viaţa omului de a filosofa, construieşte ca răspuns un întreg demers filosofic, în cadrul căruia se articulează şi o viziune asupra relaţiei filosofie- ştiinţă. Pentru Ortega filosofia este "cunoaşterea universului" , cunoaştere de un dramatism particular şi un eroism intelectual specific acestea activităţi a spiritului. Am puteaa explicaa acest eroism, ca acel ceva al filosofiei, care se opune tentaţiei existente în orice organism de a se desprinde de prezent şi a se face încetul cu încetul arhaic (p.51), un ceva care corespunde unei asumări a destinului. Filosoful refuză trecutul, cu supoziţiile sale, constituindu-şi filosofarea ca un sistem de adevăruri constituit, fără a admite ceva ce nu poate fi dovedit în cadrul acestui sistem. Pentru filosof "universul e vocabula enormă şi monolitică, ce, asemeni unei gesticulaţii vaste şi vagi, mai degrabă ascunde decât enunţă acest concept viguros : tot ce se găseşte(p.71).
Comentariul tau va fi primul
Referat: RELAŢIA FILOSOFIE - ŞTIINŢĂ Universitate: ASE Bucuresti