Parmenide - ASE Bucuresti

Extras din document

... Parmenide nu era un poet înnăscut, şi se poate pune întrebarea “ce l-a determinat să ia această turnură?”. Exemplul scrierilor poetice ale lui Xenophan nu este o explicaţie completă. Este puţin probabil ca lucrarea sa să îşi fi avut originile în poezia lui Xenophan, pentru că stilul este al lui Hesiod şi al “Orficelor”. În Prolog, Parmenide descrie ascensiunea sa către casa zeiţei despre care se presupune că vorbea în versuri. Este o reflexie a ascensiunilor convenţionale spre divinitate care sunt aproape la fel de comune ca şi descenderile în infern din literatura apocaliptică de atunci. Prologul se deschide cu imaginea lui Parmenide reprezentându-se într-un cărucior înconjurat de nimfele soarelui care părăsiseră lumea întunericului ca să îl ghideze în călătoria sa. Nimfele îl conduc din casa nopţii, simbol al ignoranţei omului la casa zilei, loc al cunoaşterii şi al raţiunii. Scopul călătoriei este palatul zeiţei care îl întâmpină de Parmenide şi îl iniţiază în 2 direcţii: aceea a Adevărului şi calea înşelătoare a Credinţei, în care nu există adevăr. Este evidentă dorinţa de a arăta că Parmenide a fost convertit, că trecuse de la eroare (noaptea) la adevăr (ziua) şi cele 2 direcţii trebuie să reprezinte fostele sale greşeli şi adevărul care acum îi este revelat. ...