Modelul Altman - Activitate Bancara

Extras din document

Previzionarea falimentului/crizei la întreprindere a apărut ca problemă separată în ţările înalt dezvoltate (în special în SUA) îndată după al doilea război mondial. În mare parte, această situaţie a avut ca premisă creşterea semnificativă a falimentărilor legate de diminuarea majoră a comenzilor militare. În anii '70 această problemă s-a accentuat, odată cu falimentarea mai multor întreprinderi americane mari, gigantice, aşa ca Penn Central, W.T.Grant, Chrysler Corporation şi International Harvester, care s-au situat în pragul falimentului. Pînă atunci, falimentul era considerat un fenomen caracteristic doar întreprinderilor mici şi mijlocii, iar marea depresie din 1929-1933 fusese considerată ultimul caz de falimentare a firmelor mari. Metoda cel mai des folosită se bazează pe modelul Z dezvoltat în SUA în 1968 de profesorul Altman,numita si metoda Altman sau metoda analizei discriminante. Metoda discriminantă este o metodă de diagnosticare, care îşi propune sa măsoare riscul la care se expune investitorul, creditorul sau agentul economic în activitatea sa viitoare. Principiul acestei analize este destul de simplu. Cunoscând caracteristicile financiare descrise cu ajutorul ratelor financiare, pentru un ansamblu de întreprinderi, care cuprinde întreprinderi sănătoase şi întreprinderi slabe, analiza discriminatorie determină cea mai bună combinaţie lineară a ratelor, care să permită diferenţierea întreprinderilor bune de cele slabe (falimentare). ...