Succesul școlar la adolescenți. - Psihologie

Extras din document

Succesul şcolar se reflectă în obţinerea unui randament superior în activitatea didactică corespunzător cerinţelor programei şi a finalităţilor educaţiei; el reprezintă forma pozitivă optimă a randamentului, numită şi reuşită şcolară. Se exprimă prin note variind de la 7 la 10, obţinute în cadrul activităţilor didactice de către elevi sau studenţi, precum şi prin rezultate deosebite obţinute în activităţile ştiinţifice, tehnice, practice, cultural - artistice, sportive etc. obţinute la diferite competiţii şcolare sau studenţeşti, interne sau internaţionale. Succesul şcolar se poate referi în al doilea rând la anumite calităţi ale personalităţii: capacităţi intelectuale (gândire, memorie, limbaj, creativitate, imaginaţie, flexibilitate a gândirii, motivaţie superioară a învăţării, trăsături de caracter şi de comportament superioare etc.). Conceptul de succes şcolar este utilizat în sensul de reuşită şcolară şi se referă la performanţele superioare obţinute de elevi în învăţarea şcolară, performanţe care se raportează la cerinţele programelor de învăţământ. Din punct de vedere psihologic succesul exprimă concordanţă dintre cerinţele faţă de elev şi rezultatele obţinute, dintre posibilităţile şi aspiraţiile lui (Măgât Cândea ,A., 2003). Succesul, sau reuşita şcolară este considerat de regulă că o confirmare, o recunoaştere, o recompensare socială a unei conduite performante la învăţătură. Succesul în şcoală, ca şi în viaţă, presupune obligatoriu o conduită a scopului, autocunoaşterea, valorificarea propriilor calităţi şi lupta continuă pentru depăşirea limitelor (Potolea D. 2008). În sfera activităţii educative a secolului XXI se vehiculează insistent ideea succesului, a reuşitei şcolare, deşi, în anii ’70, dezbaterile asupra şcolii invocau mai mult eşecul, nereuşită şcolară (Jigau M. 1998). Succesul şi eşecul şcolar sunt asociate cu un ansamblu amplu de elemente constitutive ale activităţii educative. Acest fapt a determinat, de altfel, constituirea pedagogiei succesului, că ramură de sine stătătoare între diviziunile sistemului ştiinţelor educaţiei (Negreţ Dobridor,I., 2005). Pedagogia succesului se constituie că studiu al tuturor ipostazelor reuşitei în activitatea şcolară: succesul elevului/reuşita şcolară, succesul cadrului didactic, succesul procesului de învăţământ, al metodelor/strategiilor didactice, al şcolii ca atare, al reformelor şcolare etc.