Etica Afacerilor - Conditie a Dezvoltarii Intreprinderii - Managementul Productiei

Extras din document

Lucrul pe care clienţii l-au pus întotdeauna pe prim loc în lumea vînzărilor este încrederea. De foarte multe ori, motivul principal pentru care oamenii cumpără o anumită marcă este încrederea. Avînd în vedere faptul că motivele morale precumpănesc asupra celor comerciale, de multe ori în opinia publică auzim spunîndu-se „Daţi-mi pe cineva în care să am încredere”. Activitatea de vînzare este un proces care trebuie desfăşurat pentru/sau împreună cu clientul şi nu trebuie înţeles ca un proces impus clientului. De aceea, înţelegerea criteriilor morale de conduită în afaceri, este deosebit de importantă deoarece noile structuri organizaţionale dau naştere unor noi complicaţii legate de circulaţia şi administrarea informaţiilor în cadrul diferitelor grupe de lucru şi al întregii organizaţii, pentru care nu există procedee tradiţionale. Accentul pus în ultimii ani pe etica în afaceri se datorează schimbărilor rapide în domeniul forţei de muncă, ca rezultat al apariţiei noilor tehnologii, internaţionalizării afacerilor, impactului diferiţilor factori economico-sociali şi politici atît asupra sectorului privat cît şi a celui public. O înţelegere a eticii este critică pentru noi ca indivizi, pentru că o etică sănătoasă reprezintă însăşi esenţa unei societăţi civilizate. Etica este fundaţia pe care sunt clădite toate relaţiile noastre. Ea înseamnă ansamblul nostru de a relaţiona faţă de patroni, faţă de angajaţi, de colegi, de clienţi, de subordonaţi, de furnizori, faţă de comunitatea în care ne aflăm şi unii faţă de alţii. Etica nu se referă la legăturile pe care le avem cu alte persoane - toţi avem legături unii faţă de alţii - ci la calitatea acestor legături. Activitatea comercială trebuie să se raporteze la anumite cerinţe etice şi să aibă un fundament moral fără de care comunitatea în ansamblul ei nu ar putea funcţiona. Societatea comercială trebuie să identifice nevoile, dorinţele şi interesele pieţelor vizate, după care trebuie să furnizeze clienţilor valoare superioară într-un mod care să protejeze sau să îmbunătăţească existenţa materială şi spirituală a consumatorului şi a societăţii. În prezent, în domeniul responsabilităţii sociale corporatiste se încearcă, la nivel global, la nivel european comunitar, dar şi în Republica Moldova, găsirea unor metode optime de „educare” a societăţilor comerciale pentru a cunoaşte avantajele oferite de această atitudine faţă de stakeholderi (cei care au un interes ori sunt afectaţi de activitatea respectivelor societăţi comerciale: consumatori, angajaţi, mediul natural etc.) dar şi faţă de propria activitate comercială în relaţie cu stakeholderii.