1.1. Istoria Portului După dizolvarea Uniunii Sovietice, Moldova a pierdut accesul la Marea Neagră pe căile navigabile deoarece Dunărea era totalmente pe teritoriu ucrainean. Gura Prutului se află la câteva sute de kilometri distanță de hotarul moldo-ucrainean. În mod similar Ucraina a pierdut accesul terestru la orașul Reni, care era accesibil doar prin traversarea teritoriului moldovenesc. Conform unui acord încheiat în 1998, Ucraina a cedat o fâșie de pământ de 430 metri din apropierea satului Giurgiulești și 150 de hectare de teren lângă stația feroviară Basarabeasca. Conform aceluiași acord din 1998 privind schimbul de pământ, Republica Moldova a cedat Ucrainei controlul asupra unei fășii de 7,7 km (în apropiere de Palanca) de drum secundar ce leagă orașele Ismail și Reni. Dezvoltarea terminalului petrolier din portul Giurgiulești a fost inițiată în 1996. Oricum proiectul nu a fost terminat de către investitorul inițial și doar 50% din lucrări fuseseră finisate. În 2006 investitorul curent a preluat administrarea activităților portului. Guvernului Republicii Moldova susține dezvoltarea Portului Giurgiulești în special, fiindcă acesta îndeplinește următoarele funcții: Accesul Republici Moldova la mare; Baza de independență față de interesele politice ale statelor vecine; Rezervă strategică pentru transbordarea mărfurilor importante precum petrolul și cărbunele (independent de aspectele comerciale); O cale de ocolire a regiunii Transnistrene; Un competitor pentru alte porturi de pe Dunăre (Galați, Reni) și pentru alte lanțuri de transport și moduri, ce implică posibilități de influențare a prețurilor. Operatorul curent al portului, la fel ca și Guvernul Republicii Moldova au investit în ultimii ani resurse substanțiale în dezvoltarea portului, cât și a accesului la hinterlandul acestuia pe conexiunile feroviare și rutiere
Comentariul tau va fi primul
Proiect: RAPORT TEHNIC – PORTUL GIURGIULEȘTI Obiect: Finante Internationale