CRIMINALITATE - Drept

Extras din document

T2.Obiectul,scopul,functiile,legaturile si metodologia cercetarii criminologice 1))))))))OBIECTUL CRIMINOLOGIEI: Thorsten Sellin înţelege prin crimă orice încălcare a normelor de conduită în societate, iar criminologul german Hans Goppinger susţine că infracţiunea, ca obiect al criminologiei, trebuie să fie privită în strânsă legătură cu religia, morala şi cultura. Hermann Mannheim – avocat şi specialist în ştiinţe politice, cu o largă experienţă juridică în Germania prenazistă, unde a fost judecator official H.Mannheim susţine că prin criminologie, în sens restrâns, se înţelege studiul crimei, iar în sens larg, se includ penologia, metodele de prevenire a criminalităţii, de tratament şi resocializare a infractorilor. J.Pinatel concepe obiectul de studiu al criminologiei în trei planuri: - cel al crimei – care se ocupă de studiul actului criminal; - cel al criminalului – care studiază caracteristicile infractorilor şi factorii care au influenţat formarea şi evoluţia acestora; - cel al criminalităţii – care studiază ansamblul faptelor criminale, săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă determinată de timp. Obiectul criminologiei are în vedere criminalitatea reală, cercetarea ştiinţifică încercând, prin metode şi tehnici din ce în ce mai perfecţionate, să surprindă dimensiunile reale ale fenomenului. Ca primă trăsătură a criminalităţii este considerat faptul că ea constituie un fenomen social care constă într-un ansamblu de crime săvârşite într-un anumit teritoriu şi într-o perioadă determinată de timp. Criminalitatea devine obiectul de studiu al unei discipline speciale, fiind un fenomen social real care cuprinde o totalitate de fapte săvârşite, iar această totalitate de fapte reprezintă o realitate obiectivă şi observabilă. Criminalitatea este şi un fenomen juridic, faptele săvârşite fiind în prealabil incriminate şi pedepsite de legea penală: crimele, prevăzute de legea penală, ce reprezintă un plus, în sensul că ele sunt consacrate prin lege şi cetăţenii pot cunoaşte dinainte faptele interzise, astfel putându-se abţine de la săvârşirea lor. Criminalitatea este un fenomen antisocial, o faptă oprită în conştiinţa socială, fapta fiind prin conţinutul ei antisocială (de ex. omorul, vătămarea integrităţii corporale, deteriorarea sau distrugerea bunurilor etc.).