Plata în numerar - Drept Financiar

Extras din document

Noțiunea de numerar reprezintă valoarea bănească în monede sau în hârtie-monedă, care poate servi direct pentru plată; bani lichizi, bani gheață. Moneda efectiv sau manual este reprezentat de semnele monetare utilizate în circula ia în numerar, fiind confec ionat atât din metal, cât i din hârtie. Bancnotele de hârtie i monedele metalice reprezint forma concreta de manifestare a monedei, aceste doua forme de concretizare fiind in fapt semne monetare sau banesti. Moneda a contribuit substantial la patrimoniul de valori al omenirii, fiind in primul rand un instrument social-economic indispensabil oricarei economii, ea a reprezentat o institutie istorica, a urmat si urmeaza evolutia societatii umane. Unele definitii exprima particularitati ale monedei, alte o considera o marfa ori pur si simplu o notiune abstracta, de exemplu intr-o definitie prin moneda, este desemnat orice bun, acceptat ca instrument liberator de creditori sau vanzatori, un bon pentru cumpararea marfurilor, intr-o alte definitie se considera, ca atunci cand o marfa serveste continuu, ca intermediar pentru schimburi indirecte, ea devine moneda. Nominalistii considera moneda, drept un document de stat detasat de fluctuatiile vietii sociale-economice, care emana de la autoritatile publice, moneda in forma ei clasica de disc metalic si cu o greutate determinata, se utilizeaza ca mijloc de circulatii, de plata si tezaurizare. Moneda reprezinta un instrument etalon, legal de plata pentru facilitarea schimburilor, pentru acumulari fiind masuratorul general de valori, care poarta girul autoritatii emitente, statul si care se bucura de incredere publica. Stabilitate și echilibru monetar În ceea ce privește conținutul noțiunii de putere de cumpărare a banilor, literatura de specialitate face distincție între: puterea de cumpărare internă a unei unități monetare, puterea de cumpărare a populației și puterea de cumpărare a monedei naționale față de monedele străine. Puterea de cumpărare a populației exprimă capacitatea reală de cumpărare a veniturilor nete ale populației într-o anumit perioadă, fațp de o altă perioadă luată ca bază de referință .