Drepturi - Drept Administrativ

Extras din document

Aflând totul despre Adelaida Ivanovna, de care­şi aducea foarte bine aminte, bineînţeles fiindcă o admirase cândva pentru frumuseţea ei, precum şi despre existenţa lui Miţea, Piotr Aleksandrovici se decisese să intervină, cu tot dispreţul pe care­l avea pentru Fiodor Pavlovici şi toată indignarea ce clocotea în inima lui tânără. Abia atunci avusese prilejul să­l cunoască. Piotr Aleksandrovici îi declarase din capul locului că dorea să ia copilul în grija lui să­l crească şi să­l educe. Mai târziu, Miusov va povesti – ca un lucru semnificativ pentru caracterul individului – că în momentul când îi pomenise despre Miţea, Fiodor Pavlovici făcuse o mutră mirată, ca şi cum nu înţelegea despre cine­i vorbă şi nici habar n­ar fi avut că la el în casa se afla un copil mic. Piotr Aleksandrovici, fireşte, putea foarte bine să exagereze, totuşi, imposibil să nu fi fost şi un grăunte de adevăr în spusele lui. Ce­i drept, lui Fiodor Pavlovici îi plăcuse totdeauna să joace teatru, intrând în pielea celor mai diverse personaje, adeseori chiar fără vreun rost, dacă nu chiar în detrimentul său, ca în cazul de mai sus, bunăoară. Ceea ce de altfel este o particularitate constatată la o serie întreagă de oameni, dintre care unii infinit superiori lui Fiodor Pavlovici. Piotr Aleksandrovici luase în serios toată treaba şi reuşise să fie numit (împreună cu Fiodor Pavlovici) tutorele copilului, căruia maică­sa îi lăsase o moşioară şi o casă în oraş. Miţea se mutase, aşadar, la unchiul