BAZELE TEORETICE ALE CONTABILITĂȚII RELAȚIILOR CU FURNIZORII - Contabilitate

Extras din document

1.1. Definitii, forme si clasificari ale relatiilor cu furnizorii. În cadrul activității economice, se realizează schimburi de valori între entitățile care participă la circuitul economic. În functie de pozitia acestora, iau nastere raporturi juridice de drepturi si obligatii, cunoscuta sub denumirea generica de relatii cu tertii. Acestea sunt generatoare de creante pentru cei care ofera ceva si de datorii pentru cei care primesc, sau in favoarea carora se realizeaza anumite prestatii. In aceste conditii, creditorul este in drept sa pretinda o contraprestatie, de regula sub forma monetara, iar debitorul este obligat sa plateasca ulterior, la un anumit termen numit scadenta. Deosebim doua fluxuri de sens contrar: - fluxul bunurilor sau prestatiilor; - fluxul (contrafluxul) valorilor de schimb, in general al banilor. Decontarile cu tertii din operatiuni comerciale presupun legatura dintre doua entitati, generic denumite: furnizorul si clientul. Furnizorul are calitatea de vanzator sau prestator, fiind cel care pune la dispozitia tertilor bunuri sau servicii contra cost, de regula pe baza unei intelegeri prealabile. Clientul are calitatea de cumparator sau beneficiar al bunurilor si serviciilor achizitionate contra cost de la furnizor la prestator. Furnizorul inregistreaza in contabilitate creante fata de clienti, in timp ce clientul inregistreaza datorii fata de furnizor. Elementele de baza ale relatiilor cu tertii sunt: - drepturile (creantele);