Creanţele se recunosc ca active în baza contabilităţii de angajamente, în cazul în care: Există o certitudine bine întemeiată că în urma stingerii creanţelor entitatea va obţine beneficii economice; Valoarea creanţelor poate fi evaluate în mod credibil; Diferenţele de curs valutar şi de sumă aferente creanţelor se contabilizează în conformitate cu SNC “Diferenţe de curs valutar şi de sumă”. La recunoaşterea initială creanţele sunt evaluate la valoarea nominală, inclusiv impozitele şi taxele calculate (TVA, accize, taxe vamale etc.). Derecunoaşterea creanţelor poate fi efectuată prin stingerea acestora. Stingerea creanţelor se contabilizează ca majorarea numerarului, costurilor, cheltuielilor sau diminuarea datoriilor şi diminuarea creanţelor. În situaţia financiară creanţele se reflectă la valoarea contabilă. Dacă la data raportării suma mijloacelor încasate în urma stingerii unor creanţe depăşeşte valoarea recunoscută a acestora, diferenţa respectivă se înregistrează ca datorii.
Comentariul tau va fi primul
22:05Proiect: Contabilitatea creanţelor curente şi a mijloacelor băneşti Obiect: Contabilitate Financiara