Dictionar de filosofie - ASE Bucuresti

Extras din document

ABELARD PIERRE (1079–1142) – filosof, logician şi teolog, poet francez. Fiind elevul lui Roscelin şi al lui Guillaume de Champedux, ulterior de-vine adversarul doctrinelor acestora – respectiv al nominalismului şi realis-mului, formulînd o teorie proprie cu unele trăsături ale concepţiei aristoteli-ce, denumită conceptualism. El se şi consideră întemeietorul conceptualis-mului în scolastică – concepţie filo-sofică intermediară între nominalism şi realism, care recunoaşte existenţa min-tală a generalului (a “conceptelor”). To-tuşi, în general a avut o poziţie antirea-listă. La el universaliile nu dispun de realitate independentă, real existînd doar lucruri aparte. Însă universaliile devin reale în sfera mintală în calitate de noţiuni. La baza cunoaşterii stă re-prezentarea senzorială. În actul con-templării senzoriale omului i se dă nu-mai singularul. Ideile există numai în gîndirea divină. În conceptul lui A.P. raţiunea se separă parţial de credinţă şi devine condiţia ei preliminară (Înţeleg pentru a crede). A.P. a fost şi unul din fondatorii metodei scolastice. În dome-niul logicii a comentat lucrări de Por-phyrios, Aristotel şi Boethius, precum a creat şi o lucrare a sa – “Dialectica