Adoptiunea si legitimarea - Volcinschi

Extras din document

Adopțiunea și legitimarea Pe cale artificiala,puterea parinteasca putea fi creata mai intai prin adoptiune, iar adoptiunea este actul prin care un fiu de familie trece de sub puterea unui pater familias sub puterea altui pater familias. a)Prima fază a adoptiunii presupunea cinci operatiuni juridice constand in trei vanzari si doua dezrobiri succesive, care aveau loc nu in 10 ani, ci intr- o singura zi. b)Faza a doua, un proces fictiv la care participa adoptantul si cumparătorul.Adoptantul participa la proces in calitate de reclamant, iar cumparatorul in calitate de parat. In fata magistratului, adoptantul afirma prin cuvinte solemne ca fiul de familie este al sau,iar cumparatorul nu-l contrazice,astfel magistratul pronunta cuvantul “addico”, prin care ratifica declarația adoptantului, recunoscandu-i altfel puterea asupra fiului de familie. Adoptiunea genereaza anumite efecte juridice,caci fiul de familie trece sub puterea adoptantului,devine agnat cu el si, prin urmare, dobandeste dreptul succesoral fata de adoptant, dar pierde drepturile succesorale in familia de origine, de vreme ce agnatiunea este unicul fundament al succesiunii. Actul adoptiunii include si adrogatiunea, iar adrogatiunea este actul prin care o persoana sui iuris denumită adrogat trece sub puterea altei persoane sui iuris denumita adrogant. Puterea parinteasca se putea naste tot pe cale artificiala si prin legitimare,iar legitimarea este actul juridic prin care copilul natural, adica cel nascut in afara casatoriei,este asimilat copilului legitim care este nascut in sanul casatoriei.La romani,legitimarea se realiza prin oblatiune la curie,prin casatorie subsecventa sau prin rescript imperial. Adopţiunea era un mod artificial de creare a puterii părinteştişi consta în trecerea unui fiu de familie în puterea altui pater familis. Instituţia,creată de jurisconsulţii romani prin interpretarea dispoziţiilor din Legea celor XII Table, privitoare la vânzarea fiului de familie, reflecta preocuparea romanilor pentru asigura un moştenitor care să ducă mai departe sacra privata (sfânta proprietate). Adopţiunea se realiza prin adopţiunea propriu zisă şi prin adrogaţiune, în doua faze: în prima fază au loc trei vânzări şi a două dezrobiri succesive,iar faza a doua consta într-un proces fictiv (injure cessio). Actul adopţiunii presupunea existent unor condiţii de fond: adoptantul trebuia sa fie pater familis; era necesar consimţământul adoptantului ca şi allui pater familis al adoptatului;o diferenţă de vârstă între adoptant şi adoptat de cel puţin 18 ani. 15 Adoptatul deve ne aagnat cu agnaţiia adoptantului şi ţot odată,cognat fictiv: rudenia civila cu vechea familie înceta păstrându-se doar rudenia desânge.Adoptatul dobândea dreptul la moştenire în noua familie,dar îl pierdea faţă de familia originară.