Abraham Lincoln - Istoria

Extras din document

Abraham Lincon CRIMA DE LA TEATRUL "FORD" ...La 9 mai 1865, în vechea clădire a Arsenalului din oraşul Washington şi-a început şedinţele Tribunalul militar. În S.U.A. abia se terminase sângerosul război civil, care durase patru ani. Ultimele regimente ale armatei zdrobite a statelor sclavagiste din sud depuneau armele în faţa trupelor nordiste. În aceeaşi zi de 9 mai a fost arestat în statul Georgia Jefferson Davis, preşedintele Confederaţiei sudiste înfrânte, care după căderea capitalei acesteia -Richmond - se ascunsese. Trecuseră deja 24 de zile din clipa fatală când împuşcătura actorului Booth curmase la teatrul "Ford" viaţa preşedintelui Abraham Lincoln. Asasinul reuşise să se ascundă. După căutări asidue, în noaptea de 25 spre 26 aprilie, a fost descoperit la o fermă izolată. În timpul schimbului de focuri Booth a fost rănit mortal şi curând a decedat. Şi iată cum, la 9 mai, ţara îndurerată, care numai cu cinci zile în urmă îşi condusese preşedintele pe ultimul drum, aştepta răspunsul la întrebarea: Cine dirijase mâna asasinului John Wilkes Booth, cine se afla în spatele acestui dandy plin de sânge, agent al spionajului sudist? Istoriografia americană a reprodus multă vreme versiunea oficială a asasinării lui Lincoln fără a o pune la îndoială. Situaţia s-a schimbat după apariţia monografiei "De ce a fost asasinat Lincoln?" (1937). Autorul acestei cărţi, Otto Eisenschiml(1880-1963), s-a născut în Austria într-o familie de americani. Pasionat de istoria războiului civil din S.U.A., Eisenschiml a susţinut timp de 20 de ani o explicaţie proprie a cauzelor care au dus la asasinarea lui Lincoln. La sfârşitul războiului civil din S.U.A. (1861-1865), situaţia lui Lincoln era destul de dificilă. El se bucura de încrederea maselor largi ale americanilor, care se convinseseră că, preşedintele, deşi cu multe ezitări şi soluţii de compromis, mergea în întâmpinarea năzuinţelor poporului. Dar numărul duşmanilor politici ai lui Lincoln nu numai nu se micşora, ci, dimpotrivă, creştea. Îl urau atât plantatorii sudişti cât şi simpatizanţii acestora din statele nordice, partizani ai înţelegerii cu statele sclavagiste rebele.În acelaşi timp, politica lui Lincoln continua să provoace nemulţumirea radicalilor-aripa stângă a propriului său partid, partidul republican. Ca preşedinte, Lincoln era şi comandant suprem al forţelor armate, şi de aceea asasinarea lui a fost considerată o crimă de competenţa tribunalului militar. În faţa tribunalului au apărut opt persoane, acuzate că, în complicitate cu Jefferson Davis, John Wilkes Booth şi alţi inşi (spioni sudişti care acţionau în Canada), au fost implicate în asasinarea lui Lincoln, în atentatul împotriva secretarului de stat William Seward şi în planurile de atentat împotriva