Deficitul bugetar: esenţă, metode şi surse de finanţare - Finante Publice

Extras din document

Teoria economică a deficitului bugetar. Între problemele acute ale politicii bugetare moderne un loc aparte ocupă deficitul bugetar şi datoria de stat. Deficitul bugetar este depăşirea cheltuielilor bugetare către venituri. Problema deficitului bugetar în timpul de faţă a devenit mai acută şi larg răspândită în lume faţă de anii precedenţi. Deficitul bugetar a fost prezent în anumite ţări în perioade aparte ca rezultat al scăderii economice temporare. În anii '90 deficitul se manifestă permanent în legătură cu formarea statelor noi în Europa de Est şi colapsul Uniunii Sovietice. În prezent este dificil să găsim o ţară, fie ea dezvoltată sau în curs de dezvoltare, fără deficit bugetar substanţial. În multe state el a devenit insensibil la schimbarea ciclului de business şi nu dispare în caz de îmbunătăţire a situaţiei economice. Ca cauză a dezechilibrului fiscal putem enumera mai mulţi factori, dar se evidenţiază unii factori de bază. Pentru deficitul bugetar al statelor Europei de Est sunt determinaţi patru factori, deficitele lor bugetare sunt finanţate în general prin acordarea creditelor şi în principal a creditelor externe. Prima cauză a dezechilibrului fiscal este faptul că veniturile primite sunt des îndreptate la consum în locul investirii. Economia şi sistemele fiscale a multor ţări devenite independente depind puternic de exportul unui sau mai multor obiecte de consum. Când preţurile la aceste obiecte se majorează are loc formarea rezervei fiscale, în anii '80 începutul anilor '90 preţurile la bunurile de consum s-a majorat brusc şi acest fapt direct sau indirect a adus la majorarea veniturilor de la impozitele pe export, în majoritatea cazurilor aceasta duce la majorarea temporară a resurselor fiscale, care nu au fost îndreptate la scopurile primordiale, aşa ca micşorarea deficitului bugetar sau achitarea datoriei de stat. Dimpotrivă, aflate sub presiunea politică, guvernele au utilizat aceste mijloace pentru majorarea consumului public. Când preţurile la bunurile pentru consum au scăzut, s-a constatat că consumul public nu mai poate fi finanţat de către veniturile care la fel au scăzut. ...