Victor Hugo - Notre-Dame - Colegiul de Informatica din Chisinau

Extras din document

Acum câţiva ani, vizitând, sau, mai bine zis, scotocind catedrala Notre-Dame, autorul acestei cărţi a găsit în ungherul întunecos al unui turn, cuvântul acesta săpat cu mâna pe zid: ANARKH Majusculele acestea greceşti, înnegrite de vechime şi scobite de ajuns de adânc în piatră, cu nu ştiu ce semne proprii caligrafiei gotice, întipărite în formele şi în atitudinile lor, ca pentru a destăinui că le scrisese o mână din Evul Mediu, şi în special sensul lor lugubru şi fatal, îl impresionară viu pe autor. Se întrebă, căută să ghicească cine putea să fie sufletul necăjit care nu vrusese să părăsească lumea fără a lăsa pe fruntea bătrânei biserici acest stigmat de crimă sau de nenorocire. Între timp, zidul a fost vopsit sau zgâriat (nu mai ştiu ce s-a petrecut), şi inscripţia a dispărut. Căci aşa se procedează de aproape două sute de ani cu minunatele biserici ale Evului Mediu. Mutilările le pândesc de pretutindeni, dinăuntru ca şi din afară. Preotul le spoieşte, arhitectul le zgârie, apoi vine poporul şi le dărâmă. Astfel, afară de fragila amintire pe care i-o consacră aici autorul acestei cărţi, nu mai rămâne astăzi nimic din cuvântul misterios săpat în fundul sumbru al catedralei. Nimic din destinul necunoscut, rezumat de el în chip atât de melancolic. Omul care a scris cuvântul pe zid s-a şters acum câteva veacuri, s-a şters şi el de pe zidul bisericii, biserica, ea însăşi, se va şterge, poate, curând, de pe faţa pământului. În legătură cu acest cuvânt a fost scrisă cartea prezentă. ...