Drept financiar - Universitatea Tehnica

Extras din document

Duvergere mențiomează că finanțele publice este știința care studiază activitatea statului în calitatea sa de utilizator ale unor tehnici financiare specifice, și anume: cheltuieli, impozite, taxe, împrumuturi, procedee monetare, buget etc. Lalimiere, urmărind extinderea ariei finanțelor publice, arată că finanțele publice se ocupă cu studiul mijloacelor prin care statul încearcă să acopere cheltuielile publice pe seama resurselor publice, să realizeze și intervenții pe plan social și economic. Mulți autori scot în evidență caracterul politic al științei finanțelor publice, menționînd că majoritatea marilor reforme sociale și politice au avut cauze financiare, iar cele mai importante probleme financiare, de o importanță majoră, au fost soluționate avînd la bază cauze politice. Finanțele publice reprezintă totalitatea relațiilor sociale de natură economică, care apar în procesul realizării și repartizării în formă bănească a tuturor resurselor necesare statului pentru îndeplinirea sarcinilor și funcțiilor sale. 2.Concepte privind finanțele publice Concepțiile specialiștilor care au tratat și tratează evoluția finanțelor publice sunt următoarele: -finanțele publice clasice- este caracteristică perioada sec. XVIII- începutul sec. XX; -finanțele publice moderne- primele decenii ale sec. XX- pînă în jurul anilor '80 ai sec. XX; -finanțele publice postmoderne- anii '80 ai sec. XX pînă în prezent. Concepția clasică a finanțelor publice Concepția clasică privind finanțele publice reflectă doctrina liberală în dezvoltarea economică a societății. Statul liberal era neutru în ceea ce privește aspectul economic, rolul său fiind limitat la îndeplinirea atribuțiilor de bază caracteristice acelei perioade (sex. XVIII- începutul sec. XX)- ordinea publică, apărarea națională, diplomația și justiția. La baza concepțiilor clasice au stat un șir de principii, unul fiind caracteristic sec. XX: Guvernul cel mai bun este acel care guvernează cel mai puțin. Alte principii sunt: -Reducerea la minim a cheltuielilor publice; -Veniturile publice se constituie pe baza contribuției generale; -Impozitele, împrumuturile, taxele, trebuiau în așa mod stabilite încît să aibă un caracter neutru, astfel să nu modifice relațiile social-economice deja existente; -Asigurarea și menținerea echilibrului între veniturile și cheltuielile statului. Statul-activitate economică=0 Finanțele publice moderne După Primul Război Mondial se afirmă tot mai mult doctrina de intervenție a statului în sfera economică, ceea ce a dus la creșterea rolului autorităților publice în viața economică, prevenirea crizelor economice, iar în cazul de producere a acestor crize- luarea de măsuri pentru lichidarea acestora. Toate