Chestionar la Istoria Gindirii Economice - Simion Rosca

Extras din document

Socialism utopic, ansamblul concepţiilor socialiste care se referă la instaurarea orînduirii socialiste ca o cerinţă a raţiunii, ca o concretizare a unui ideal moral; ansamblul concepţiilor socialiste şi comuniste care preced constituirea teoriei socialiste ca ştiinţă. Denumirea tarii imaginare Utopia, creata de Thomas Morus in 1516, provine din limba greaca: ou - “nu” si topos - “loc”, semnificand un loc care nu exista. In limba greaca cuvintul utopica are sensul de ceva “irealizabil”, dar adeseori el a fost folosit cu sensul de societate ideala. Patria socialismului utopic (sau idealist) a fost Franta. Primele teorii comunist-utopice închegate apar în perioada formării capitalismului, ca o expresie a aspiraţiilor maselor ţărăneşti şi ale sărăcimii oraşelor către o societate echitabilă, dreaptă şi lipsită de exploatare. Principalii socialişti şi comunişti utopici au fost, în perioada Renaşterii, Th. Morus (termenul socialism utopic provine de la titlul cărţii Utopia, în care Th. Morus descria viitoarea societate ideală) şi Campanella, în sec. 17-18, Meslier, Mably, Morelly, Babeuf în Franţa, Winstanley în Anglia. După revoluţiile burgheze, în perioada postrevoluţionară, a evidenţierii contradicţiilor capitalismului, s-au afirmat cei trei mari socialişti utopişti: Saint-Simon, Charles Fourier şi Robert Owen, precum şi Dézamy, Cabet etc. Socialiştii şi comuniştii utopişti au făcut o critică pătrunzătoare societăţii bazate pe exploatare şi au prevăzut unele dintre trăsăturile viitoarei societăţi socialiste şi comuniste: desfiinţarea proprietăţii private asupra mijloacelor de producţie, organizarea planificată a producţiei, desfiinţarea opoziţiei dintre oraş şi sat, a opoziţiei dintre munca fizică şi cea intelectuală, obligaţia tuturor membrilor societăţii de a munci şi repartiţia produsului social după muncă, respectiv după nevoi, emanciparea femeii, răspunderea societăţii pentru libera dezvoltare a individului, dispariţia claselor etc.