Bugetul si cheltuielile publice - Copiuta - Margineanu Aureliu

Extras din document

Ca verigă centrală a sistemului financiar, bugetul public reprezintă expresia sintetizată a relaţiilor economice ce se manifestă în procesele formării şi utilizării principalului fond centralizat de mijloace băneşti al statului şi a fondurilor unităţilor administrativ – teritoriale, în vederea finanţării activităţilor destinate creşterii calităţii vieţii, a unor activităţi privind dezvoltarea economică a ţării, cercetarea ştiinţifică, amplificarea şi perfecţionarea infrastructurii, constituirea rezervelor de stat, apărarea naţională, ordinea publică şi de drept. Ca verigă centrală a sistemului financiar, bugetul public reprezintă expresia sintetizată a relaţiilor economice ce se manifestă în procesele formării şi utilizării principalului fond centralizat de mijloace băneşti al statului şi a fondurilor unităţilor administrativ – teritoriale, în vederea finanţării activităţilor destinate creşterii calităţii vieţii, a unor activităţi privind dezvoltarea economică a ţării, cercetarea ştiinţifică, amplificarea şi perfecţionarea infrastructurii, constituirea rezervelor de stat, apărarea naţională, ordinea publică şi de drept. Ca principala balanţă financiară, bugetul public este documentul de bază, cu putere de lege, care stabileşte, pe de o parte, natura şi mărimea veniturilor ce se mobilizează la dispoziţia statului, iar pe de altă parte, felul şi volumul alocaţiilor bugetare ce se vor dirija de către stat pentru finanţarea diverselor activităţi în cursul unui an. Există trei categorii de legi ale finanţelor (ale bugetului): A. Legea anuală a finanţelor, sau legea bugetului iniţial, în care se prevede şi se autorizează, pentru fiecare an financiar, ansamblul resurselor şi cheltuielilor statului. Ea este votată de către Parlament într-o sesiune autonomă înainte de inceputul anului considerat, fiind cunoscută ca legea bugetului de stat; B. Legile rectificative ale finanţelor sau ale bugetului rectificat au ca obiect rectificarea, în cursul anului bugetar, a dispoziţiilor legii bugetului iniţial; numărul lor nu este fix, putând varia în funcţie de ani; C. Legea de reglementare (regularizare) a finanţelor, este adoptată de către Parlament după expirarea anului bugetar (de regulă după un an), prin care se constată execuţia reală a bugetului şi aprobă diferenţele dintre rezultatele pe care le-a înregistrat, şi previziunile legii anuale a finanţelor, completate cu legile rectificative. Această lege poate fi considerată, într-o accepţiune restrânsă, legea de execuţie a bugetului de către Guvern. ...