Actualitatea. Infracţiunea este întotdeauna o manifestare a omului în sfera relaţiilor sociale. Activitatea infracţională presupune, de regulă, o desfăşurare în timp, o dezvoltare progresivă până la producerea urmărilor periculoase. Constrîngerea juridică privită în general se face numai din considerente de „strictă necesitate” pentru buna convieţuire socială. În cazul unor valori de importanţă secundară se recurge la alte mijloace de constrîngere, decît cea penală. Constrîngerea şi limitele constrîngerii sînt prevăzute de legislaţia contravenţională, civilă şi penală, în stabilirea pedepsei concrete pentru infracţiunea săvîrşită se ţine seama, alături de alţi factori, de faptul că pentru a acţiona asupra conştiinţei celui condamnat, în sensul de a-l determina să-şi modifice comportamentul, să adopte conştient o altă atitudine faţă de regulile convieţuirii sociale, constrîngerea trebuie să fie raţională şi echitabilă, proporţională cu pericolul social al faptei, exercitîndu-se doar în formele şi limitele necesare astfel, încît pedeapsa să-şi îndeplinească funcţia de reeducare. în acest sens, pedeapsa trebuie să prezinte un anumit grad de severitate, dar şi să respecte drepturile fundamentale ale omului, ca dreptul la viaţă, la integritate fizică şi psihică, libertatea individuală, siguranţa persoanei etc. ...
Comentariul tau va fi primul
Fituici: Măsuri de constringere cu caracter medical Profesor: Halceac Mutu