Art.171 violul Raportul sexual, săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voinţa, reprezintă forma cea mai gravă de încălcare a vieţii sexuale a persoanei. Obiectul juridic special al violului are, de cele mai dese ori, un caracter complex, constând din: 1) obiectul juridic principal – relaţiile sociale cu privire la inviolabilitatea sexuală și libertatea sexuală a persoanei; 2) obiectul juridic secundar – relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică, integritatea corporală, sănătatea sau viaţa persoanei. Obiectul material al infracţiunii prevăzute la art. 171 din CP al RM îl constituie corpul persoanei. Victimă în cazul violului poate fi nu numai o femeie, dar și un bărbat. Pentru existenţa infracţiunii de viol nu interesează vârsta victimei. Dacă însă persoana este minoră (inclusiv cea care are vârsta sub 14 ani), infracţiunea ia formele agravate prevăzute la lit. b) din alin. (2) și la lit. b) din alin. (3) ale art. 171 din CP al RM. Latura obiectivă a infracţiunii analizate se exprimă în fapta prejudiciabilă, concretizată în acţiuni de două tipuri: 1) acţiunea principală: raportul sexual; 2) acţiunea adiacentă: a) constrângerea fizică; b) constrângerea psihică; c) profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și exprima voinţa. Latura obiectivă a violului este întregită numai atunci când acţiunea principală a fost săv
Comentariul tau va fi primul
Fituici: Copiute drept penal special Profesor: Dumneanu L.