Filosofie examen - Chistruga

Extras din document

1. Filosofia ca concepţie despre lume şi modalitate de gândire. Corelaţia dintre filosofie şi alte forme de cultură: mitologie, religie, ştiinţă. Filosofia şi ştiinţa economică. „Filosofia” este de origine greacă şi se traduce ca „iubire, dragoste de înţelepciune” („filio” = iubire, iar “Sophia” = înţelepciune). Simbolul înţelepciunii filosofice este bufniţa. Filosofia apare ca o nouă modalitate de gândire şi ca o nouă concepţie despre lume; concepţie şi modalitate de gândire care vine să depăşească şi să înlocuiască interpretarea lumii de către mitologie şi religie. De aceea filosofia, ca o concepţie despre lume, apare la o etapă târzie de dezvoltare a societăţii. Pt apariţia ei au fost nevoie de un şir de condiţii, premise social-economice, culturale şi intelectuale. La aspectul social-economic se atribuie necesitatea diviziunii sociale a muncii. Aşadar, societatea avea nevoie să obţină un aşa nivel de dezvoltare, încât munca intelectuală să se desprindă de cea fizică, devenind o sferă de activitate relativ autonomă. Aspectul intelectual se referă la necesitatea existenţei unui anumit nivel de cunoştinţe obiective, raţionale despre natură şi lumea înconjurătoare şi, de asemenea, apariţia conştiinţei de sine a individului (noţiunea de “eu!”). Dezvoltarea procesului de cunoaştere a cunoscut 4 concepţii despre lume: mitologia, religia, ştiinţa şi filosofia. Cunoştinţele mitologice poartă un caracter sincret, ceea ce ar însemna că aspectul raţional, teoretic şi aspectul senzorial, empiric coincid. Cunoştinţele mitologice împletesc în sine toate tipurile de cunoştinţe. Gândirii mitologice îi este caracteristic elementul fantastic, acesta fiind un produs al imaginaţiei umane, având conţinut ireal, presupunând mai mult elementul utopic, o speranţă şi mai puţin o realitate. Religia vine şi ea cu o concepţie referitoare la existenţa unui Creator cu puteri supranaturale. Astfel, religiei îi sunt specifice credinţa în Dumnezeu, existenţa rugăciunilor, ca mijloc de legătură dintre om şi Dumnezeu şi dogmatica (sistem de învăţături, adevăruri caracteristice fiecărei religii existente, fiind considerate absolute şi incontestabile). Ştiinţa reprezintă sistemul de cunoştinţe obiective, universale şi necesare despre existenţă (caracterizează lumea aşa cum este ea, fără intervenţii subiective).