Morfologia - Morfologia

Extras din document

Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin care se formează cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la alta. Acest procedeu de îmbogăţire a vocabularului ţine de fapt de morfologie şi constă în trecerea cuvântului dintr-o clasă morfologica în alta. Morfologia este partea structurii gramaticale, şi a gramaticii ca studiu al asteia, care cuprinde regulile privitoare la formarea cuvintelor, la structura lor interna şi la modificările lor formale in diferite întrebuinţări. În opoziţie cu sintaxa, al cărei obiect de studiu îl constituie îmbinările de cuvinte, morfologia ca ştiinţă este definită uneori ca având drept obiect cuvântul sau morfemul. Forma cuvintelor şi modificările ei sunt studiate împreuna cu valorile sau funcţiile lor. Studiul morfologiei este organizat pe aşa-numitele parţi de vorbire, care nu sunt altceva decât clase de cuvinte. Cuvintele pot fi clasificate in diverse feluri, mai importante numai din anumite puncte de vedere. Ele pot fi clasificate, de exemplu, după origine sau – criteriu legat de aceasta – numai după vârsta sau vechimea lor în limba, distingându-se neologismele de cuvintele din fondul mai vechi; după structura fonetică, distingându-se cuvintele în funcţie de lungimea lor, de numărul de silabe, de locul accentului, de sunetul iniţial sau final; după sferele semantice sau câmpurile lexicale cărora le aparţin; după apartenenţa stilistică; după modul de formare; după familiile de cuvinte. Multe din aceste clasificări, care ţin de vocabular, de fonetică, sau de formarea cuvintelor, interesează intr-o anumită măsură gramatica. Clasificarea care interesează direct şi integral gramatica este clasificarea cuvintelor în parţi de vorbire; acestea sunt clase lexicale şi gramaticale în acelaşi timp, distinse după caracteristicile semantice, morfologice şi sintactice ale cuvintelor grupate. Cele trei criterii menţionate se întâlnesc, în principiu, în definiţia fiecărei parţi de vorbire, în care se arată ce exprimă ea (sensul lexical general), ce caracteristici de formă are (dacă suferă sau nu modificări de formă) şi ce funcţii îndeplineşte. Din motive obiective insă, la unele parţi de vorbire definiţiile nu se refera la sensul lexical (este situaţia prepoziţiei şi a conjuncţiei), după cum la altele nu se referă la funcţiile sintactice (la substantiv, pronume, numeral, verb, unde acestea sunt numeroase, variante variate şi nespecifice); singurul element constant de definiţie este cel morfologic, adică specificarea caracterului flexibil sau neflexibil, cu eventuale precizări asupra flexiunii.