Fituici Finanţele publice - Finante Publice

Extras din document

1) Finanţele au apărut odată cu apariţia statului. Primele elemente de finanţe au fost dijma şi birul, dar caracterul bănesc a acestor relaţii îl capătă în perioada capitalistă. Finanţele sunt un sistem de relaţii apărute între stat, persoane fizice şi juridice, între diferite state în legătură cu formarea şi utilizarea fondurilor băneşti. Finanţele sunt o componentă a relaţiilor băneşti şi pot fi publice (care se asociază cu statul) şi private (relaţii financiare ale agenţilor economici, întreprinderilor, băncilor). 2) Finanţele publice sunt nişte relaţii în primul rînd sociale apoi băneşti, între stat şi supuşii statului în vederea repartizării pibului intern brut (PI Br) şi a venitului naţional. Rezultatele dezvoltării economice îşi găsesc expresia în următorii indicatori macro-economici: 1. Produsul Global Brut (PGBr) – exprimă valoarea totală a bunurilor şi serviciilor obţinute într-o anumită perioadă de timp. 2. Produsul Intern Brut (PIBr) – exprimă mărimea valorii adăugate a bunurilor economice produse în interiorul unei ţări de către agenţi economici autohtoni şi străini în timp de 1 an. 3. Produsul Intern Net (PINet) – reflectă mărimea valorii adăugate nete a bunurilor economice destinate consumului final. 4. Produsul Naţional Brut (PNBr) – exprimă o formă bănească, rezultatele activităţii agenţilor economici autohtoni care activează în interiorul ţării sau în străinătate. 5. Produsul Naţional Net (PNNet) – exprimă mărimea valorii adăugate, nete a bunurilor şi serviciilor finale obţinute de agenţii autohtoni. Definiţie: Venitul naţional include veniturile de la factorii de producţie (salariu, dobînda bancară, rente, profit). Ca ştiinţă finanţele publice şi-a început evoluţia încă din sec. XIII, ele fac parte din sistemul relaţiilor economice, au un caracter istoric şi poartă amprenta condiţiilor economice, politice, sociale în care îşi desfăşoară relaţiile statul ţării respective. Părerile economiştilor despre finanţele publice cuprind: • ca relaţii economice ce apar în procesul de repartiţie a produsului intern brut. • ca metode de gestiune a finanţelor sectorului public, adică a bunurilor publice. • relaţii economice de formare şi utilizare a fondurilor de resurse financiare publice. • metode şi tehnici de urmărire şi percepere a impozitelor şi taxelor. • metode de dimensionare şi repartiţie a cheltuielelor publice. • întocmirea, aprobarea şi executarea bugetului de stat. • plasarea şi rambursarea împrumuturilor de stat şi gestionarea lor. • administrarea datoriei publice.