Teoria econimca Copiute - Feuras Eugenia

Extras din document

Intrebarea 1.Teoria economică şi sistemul ştiinţelor economice. Iniţial, ştiinţa economică avea denumirea de „economie politică" şi cuprindea ansamblul de cunoştinţe cu privire la viaţa economică. Trep¬tat însă, de la economia politică încep a se desprinde anumite domenii ale acesteia, formînd ştiinţe autonome, fiecare cu obiectul său de stu¬diu şi cu metoda sa de cercetare. Astfel au apărut: contabilitatea, statis¬tica, istoria gîndirii economice, finanţele, marketingul, managementul etc. Fiind foarte numeroase (unii specialişti consideră că există peste o sută de ştiinţe economice diferite), acestea se constituie cu timpul într-un sistem aparte, numit „sistemul ştiinţelor economice". În acest sistem, economia politică (numită mai apoi „economics", „teoria economică", „economica" sau pur şi simplu „economie") ocupă un loc central. Ori¬cum, între aceste două noţiuni: „ştiinţa economică" şi „teoria economi¬că" nu trebuie pus un semn de egalitate, deoarece desemnează realităţi diferite. Teoria economica este doar una din ştiinţele economice, care, după cum ştim deja, sînt foarte numeroase. Clasificarea ştiinţelor economice Desprinzîndu-se treptat de la trunchiul comun care era „economia po¬litică" în sensul ei iniţial, ştiinţele economice formează astăzi un sistem cu numeroase componente, numit „sistemul ştiinţelor economice". Acest sistem poate fi împărţit în cinci categorii de ştiinţe, şi anume: 1) ştiinţe¬le economice fundamentale; 2) ştiinţele economice funcţionale (sau teo-retico-aplicative); 3) ştiinţele economice concrete; 4) ştiinţele economice istorice; 5) ştiinţele economice de frontieră. Din grupul de ştiinţe economice fundamentale fac parte: economia politică (teoria economică sau, simplu, economia); microeconomia; ma-croeconomia. Ştiinţele economice funcţionale au un obiect de studiu mai îngust, mai specializat, fiind totodată ştiinţe teoretico-aplicative. Acestea sînt: statistica, contabilitatea, managementul, finanţele şi creditul, marketin¬gul, relaţiile economice internaţionale, analiza activităţii economice, eco¬nomia muncii, economia mediului etc. Ştiinţele economice concrete par a fi cele mai numeroase: economia industriei; economia agriculturii; economia învăţămîntului; economia comerţului; economia transportului. Vine apoi un nou grup de ştiinţe economice, cum ar fi: contabilitatea industriei; managementul per¬sonalului etc. Din această categorie fac parte şi economia unităţilor eco¬nomice, finanţele întreprinderii, contabilitatea firmei, managementul fir¬mei etc. Din grupul ştiinţelor economice istorice fac parte: doctrinele econo¬mice (sau istoria gîndirii economice), istoria economiei naţi