Dreptul muncii - Dreptul Muncii

Extras din document

TEMA: DREPTUL MUNCII CA RAMURĂ A SISTEMULUI NAȚIONAL DE DREPT 1. Obiectul de reglementare a dreptului muncii. 2. Metoda de reglementare a dreptului muncii. 3. Sistemul dreptului muncii. 4. Delimitarea dreptului muncii de alte ramuri de drept. OBIECTUL DE REGLEMENTARE A DREPTULUI MUNCII Dreptul muncii, ca ramură a sistemului naţional de drept, este strîns legat de muncă, noţiune inseparabilă de existenţa omului. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, prin muncă se înţelege: 1) activitate conştientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează şi controlează prin acţiunea sa schimbul de materii dintre el şi natură pentru satisfacerea trebuinţelor sale; 2) un efort de a realiza ceva; ocupaţie, strădanie, îndeletnicire; 3) un folos material, bun agonisit prin lucru; cîştig, profit. După cum afirmă Ion Traian Ştefănescu, „numai oamenii, prin forţa lor de muncă, sînt în măsură să pună în lucru, să valorifice eficient ceilalţi factori de producţie (resursele naturale şi capitalul)”. Rolul muncii în societatea contemporană se apreciază în funcţie de afirmarea tot mai puternică a creativităţii, a efortului intelectual, comparativ cu cel manual, precum şi prin prisma promovării formelor atipice de ocupare a forţei de muncă şi a reducerii timpului de muncă.