Examen Dreptul Comercial International - Drept Comercial

Extras din document

Contractul de vinzare-cumparare 1. Noţiunea şi caracteristica generală a contractului de vînzare – cumpărare internaţională ________________________________________ Vînzarea – cumpărarea este un contract prin care părţile (vînzător şi cumpărător) se obligă reciproc să transmită în proprietate unui bun, în schimbul unui preţ. Principala reglementare în materie o formează Convenţia ONU asupra contractelor de vînzare internaţională de mărfuri, încheiată la Viena, la 11 aprilie 1980, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1988. Caracterele juridice ale contractului de vînzare – cumpărare sunt următoarele: 1. Bilateral sau sinalagmatic; 2. Oneros; 3. Comutativ; 4. Translativ de proprietate. Caracterele juridice specifice sunt comercialitatea şi internaţionalitatea. Pentru determinarea caracterului internaţional, Convenţia prevede că dispoziţiile acesteia se aplică contractelor de vînzare de mărfuri, în care părţile contractante îşi au sediul în state diferite. 2. Obligaţiile vînzătorului ________________________________________ Art. 34 din Convenţia de la Viena enumeră obligaţiile vînzătorului: 1. Să predea mărfurile; 2. Să transfere proprietatea asupra mărfurilor; 3. Să remită documentele referitoare la mărfuri; 4. Obligaţia de conformitate; 5. Obligaţia de garanţie pentru evicţiune; 6. Obligaţia de conservare a mărfurilor. Predarea mărfurilor. Locul de predare a mărfurilor. Convenţia oferă următoarele soluţii privind locul predării mărfurilor:  Marfa se consideră predată în cazul în care este pusă la dispoziţia cumpărătorului în locul prevăzut în contract;  În cazul în care contractul nu prevede nimic privind locul predării, marfa se consideră predată în momentul în care este remisă primului transportator;  Cînd este vorba de un bun individual determinat sau de un bun determinat prin caractere generice dar care trebuie prelevat dintr-o masă aflată într-un anumit loc special, marfa se consideră predată în acel loc special;  În cazul în care nu ne aflăm în nici din situaţiile anterioare, marfa se consideră predată la sediul vînzătorului din momentul încheierii contractului (marfa este pusă la dispoziţia cumpărătorului).