Fituici pentru Testul numarul 1 la Sisteme de planificare in afaceri tema 1-4 - Cotelnic Ala

Extras din document

Avantajele planificării: *forţează managerii să gândească în perspectivă şi să fixeze obiective clare ; *creează unitatea de viziune şi focalizează eforturile tuturor angajaţilor către acţiuni convergente; *conduce la dezvoltarea standardelor de performanţă care permit un control managerial mult mai eficace; *planificarea permite organizaţiei să fie mai bine pregătită pentru situaţii neaşteptate, adică este un instrument de adaptare la schimbare. Clasificare : în raport cu obiectivele de dezvoltare. planificare strategică: se realizează de obicei la nivelul conducerii de vârf, pe un termen lung; planificare tactică - acţiunile şi activităţile operative ce trebuie efectuate pe perioade mai scurte. II. După orizontul de timp la care se referă: a ) planificare de perspectivă. Au ca obiect elaborarea planului pe o perioada de mai mulţi ani (3-7) şi cu repartizarea principalilor indicatori economici pe ani Planificarea de perspectivă îşi propune: elaborarea planului de activitate al întreprinderii pe o perioadă mare de timp; repartizarea principalilor indicatori economici pe ani şi pe domenii de activitate; b). planificarea curentă - precizează pentru perioade de un an indicatorii care rezultă din planificarea de perspectivă a unităţii economice. c). planificare operativă - stabileşte pe o perioadă de timp, de regulă mai mică de un an, desfăşurarea următoarelor activităţi: eşalonarea pe perioade mici de timp a indicatorilor cuprinşi în planificarea curentă; corectarea acestor indicatori în funcţie de condiţiile concrete ale fiecărei perioade. III. În raport cu nivelul ierarhic la care se efectuează: a) planificare de corporaţie. Are un caracter strategic, cuprinzând în obiectivele sale prevederi pentru toate firmele pe care le grupează. b) planificare la nivelul de unitate economică. IV. În raport cu modul de formalizare: a) planificare formală - atunci când există un sistem bine pus la punct cu compartimente specializate, folosind metode şi tehnici bine determinate de indicatori economici. b) planificare informală - nu are un caracter de continuitate, nu este obligatorie, folosindu-se metode ce pornesc de la competenţa celor care lucrează. Se utilizează, de obicei, în întreprinderile mici şi mijlocii. V. În raport cu conţinutul activităţii de planificare: a) planificare tehnico-economică sau agregată se referă la stabilirea principalilor indicatori cantitativi şi calitativi ai activităţii unităţii economice. b) planificarea operativ-calendaristică. acea parte a planificării interne care se ocupă cu elaborarea planului de activitate a diferitelor unităţi ale întreprinderii (secţii, ateliere, sectoare, locuri de muncă) pe termene scurte ( lună, decadă, zi, schimb, oră VI. după obligativitatea îndeplinirii: a) directivă – reprezintă procesul luării deciziilor, având un caracter obligatoriu pentru toţi subiecţii procesului de planificare. b) Indicativă. Este o formă de planificare destul de răspândită în toată lumea. Are un caracter recomandabil.