Evaluare sumativa la limba romana clasa 9 - Arta Comunicarii

Extras din document

Se dă textul: …Să ne întoarcem la vechea noastră școală din Horodiște. Învățam scriind cu grafit pe-o placă – scrii și ștergi cu mîneca, iară scrii și iară ștergi , pentru că bani pentru caiete și creioane rar cine avea. Manualele erau și ele un adevărat blestem al copilăriei. Îmi amintesc că în clasa a doua ori a treia am rămas fără cartea de citire. Tîrziu, aproape de Crăciun, vine învățătorul Pavel cu un clit de manuale și ne spune să aducem bani de acasă – cam cite cinci lei costa manualul. Era un an greu, dar lumea se trăgea la carte, și azi doi copii aduc bani și sara se întorc cu manualul în trăistuță, mîine mai vin doi cu cite cinci lei și clitul scade, se topește ca zăpada în pragul primăverii, iar eu vin zi de zi și tac chitic cînd intră învățătorul cu manualele în clasă; tac cînd le duce, pentru că iarna, după cum se știe, găinile nu se prea ouă, iar ouăle erau singura avere a mamei, și atunci, cînd nu avea ea parale, nu aveam nici eu de la cine cere. Vreo săptămînă și ceva n-am mai învățat nimic. Acasă tot așteptam poate mama, vorbind cu tata, va pomeni de manual; la școală mă rugam în gînd Domnului să nu mai vină atîția cu bani, poate îmi rămîne și mie un manual pînă la urmă. Dar vremea trecea și uite ieri au fost patru, azi au rămas numai trei, apoi au rămas numai două. Și într-o zi, cînd încă un cineva a adus bani și învățătorul s-a dus în fundul clasei, de i-a dat manualul, întorcîndu-se și trecînd pe lîngă banca mea, el a șovăit o clipă din mers. Apoi, cu o mișcare largă, omenească, a aruncat ultimul manual pe bancă, în fața mea, și am rămas să port în suflet pentru toată viața culoarea, mirozna și foșnetul acelei cărțulii.