Obligatiile - AMTAP

Extras din document

5.1. Despre obligatii 5.1.1. Definitia romana a obligatiilor În Institutiile lui Iustinian, obligatia este definita astfel: obligatio est iuris vinculum quo necesitate adstringimur alicuius solvendaerei secundum nostrae civitatis jura (“obligatia este legatura juridica prin care noi suntem constrânsi sa predam un lucru conform dreptului cetatii noastre” Elementele obligatiei: a)Subiectul activ (creditor, reus credendi), care are dreptul de a-i cere subiectului pasiv executarea obiectului obligatiei; b) Subiectul pasiv (debitor; reus debendi), care este constrâns sa execute obiectul obligatiei; c) Obiectul obligatiei este actul pe care debitorul trebuie sa-l îndeplineasca în folosul creditorului. Consta în dare (constituirea unui drept real, transferarea proprietatii), facere (a îndeplini orice alta actiune sau chiar a se abtine de la îndeplinirea unei anumite actiuni) si în praestare (a-i procura creditorului un anumit lucru, fara a-I transfera proprietatea si fara a-I constitui un alt drept real asupra acelui lucru).138 d)O legatura juridica (vinculum iuris). 5.2.Diviziunea obligatiilor Obligatiile se clasifica în functie de mai multe criterii. 1. Functie de autoritatea care le sanctioneaza, obligatiile sunt: a) Civile (sanctionate de regulile dreptului civil); b) Honorare (sanctionate de edictele magistratilor judiciari, deci, de dreptul honorar). 2. Din punctul de vedere al obligativitatii lor, obligatiile sunt: a) Civile (sunt sanctionate prin actiuni); b) Naturale ( nu sunt sanctionate cu actiuni, dar odata executate, debitorul nu poate cere întoarcerea prestatiei sale); 3.Dupa cum obiectul lor poate fi împartit sau nu, între mai multi debitori, avem : a) Obligatii divizibile ( obiectul lor poate fi împartit). Spre exemplu, poate fi împartita plata unei sume de bani; b) Obligatii indivizibile ( obiectul lor nu poate fi împartit). Spre exemplu, pictarea unui tablou sau prestarea unui anumit serviciu nu pot fi împartite. 3. Dupa subiectele lor obligatiile pot fi : a) Simple (un singur debitor, un singur creditor); b) Plurale (mai multi debitori si/sau mai multi creditori). Acestea la rândul lor sunt: conjuncte (creanta si datoria se divid între subiectele active si cele pasive), solidare sau in solidum (orice creditor solidar poate sa ceara oricarui debitor solidar sa plateasca întreaga datorie).140 5.4. Notiunea romana de contract 5.4.1.Contracte si pacte În stravechiul si vechiul drept roman, contractul reprezinta un acord de vointa între creditor si debitor, acord care este exprimat într-o anumita forma solemna, recunoscuta de ius civile. ...