Acte oficiale (EPBC) - V.Maftei

Extras din document

1. Scrierea unei cereri (persoană fizică / juridică) Cererea Definiţie: act prin care este solicitată soluţionarea unei probleme. Cereri pot depune atât persoanele fizice, cât şi cele juridice (instituţii, organizaţii, întreprinderi). în primul caz cererea are o structură, iar în cel de-al doilea- alta. Îîn ambele cazuri caracterul cererii ca act oficial este acelaşi. Unii autori le împart în cereri oficiale şi cereri personale. Adevărul însă este că toate cererile sunt oficiale, indiferent dacă sunt depuse de persoane juridice sau de persoane fizice. Pentru că cererea este un act, iar actul este numaidecât oficial, având consecinţe juridice. Structura cererii redactate de persoane fizice cuprinde: 1. Formula de adresare, alcătuită din cuvântul domnule {doamnă), urmai de denumirea funcţiei destinatarului. Denumirile de funcţii de tipul preşedinte, ministru, primar, director etc. se recomandă a fi scrise (în cereri) cu majusculă pentru a sublinia respectul pentru funcţiile respective. Bineînţeles, aceasta nu este o normă ortografică, ci un marcaj stilistic al cuvintelor re­spective, utilizat în scopul menţionat mai sus. 2. Formula de prezentare, alcătuită din cuvântul subsemnatul {subsemnata), urmat de numele deplin al solicitantului (autorul cererii), la care se adaugă datele cerute de situaţia concretă (funcţia, adresa emitentului etc.) şi cuvântul rog sau solicit; 3. Solicitarea soluţionării problemei, cu sau fără expunerea ei, după care poate urma formularea unor mulţumiri anticipate sau a unor speranţe de a soluţiona problema; 4. Semnătura solicitantului (în dreapta); 5. Data depunerii cererii (în stânga, cu un rând mai jos decât semnătura); 6. Formula finală de adresare, alcătuită din cuvântul către, urmat de denumirea funcţiei, titlului şi de numele deplin al destinatarului (la mijloc, sub dată şi semnătură). Cuvântul către poate lipsi, însă în acest caz substantivul ce denumeşte funcţia va lua forma cazului dativ: preşedintelui, directorului. Până odinioară românii basarabeni scriau cererile în limba rusă sau, în cel mai bun caz, în româneşte, dar după modelele cunoscute în limba rusă. In virtutea obişnuinţei, unii scriu şi azi după modelele ruseşti, de aceea atragem o dată în plus atenţia că modelul românesc (de altfel, şi standardul internaţional) al cererii se deosebeşte de cel rusesc prin lipsa denumirii cerere, prin formula de adresare, prin formula de prezentare şi prin alte detalii.