Definitii - Teodorovii

Extras din document

Eseul este o specie de proză literară, fixată la graniţa cu literatura, care îmbină elemente ale tuturor stilurilor funcţionale. Compoziţia eseistică oferă posibilităţi mari de a asocia idei venite din diferite domenii culturale. Poate tocmai de aceea este foarte greu de găsit o definiţie unică. Eseul este o specie cameleonică, în care ideile iau forma vasului în care sunt puse. Stilul eseistic este erudit, iar conţinutul se bazează pe o viziune complexă asupra vieţii. Varietatea procedeelor stilistice, ca şi faptul că nu presupune un tipar strict, fac ca această specie să se bucure de interes cam în toate domeniile culturale. Eseul constă în consemnarea unor idei, a conexiunilor dintre ele, a părerii personale, într-o manieră elegantă (stil elevat, trimiteri culturale numeroase, informaţie bogată etc.). Adrian Marino spunea că „eseistul încearcă să ofere o soluţie, nu o impune, nici n-o dogmatizează. Doar o propune. El ridică o problemă, punându-se pe sine şi pe alţii la încercare. Izbuteşte şi incită adevărul”. Un eseu poate sa abordeze o operă literară, sau un aspect al ei (o idee, o temă, un simbol) de pe poziţii filosofice, poate să apeleze la informaţii sociologice sau psihologice, poate să facă asociaţii în diverse arte, pe o temă oarecare etc. Inclus în proza explozivă în mod curent, eseul este o specie fixată la graniţa dintre stilul beletristic şi cel ştiinţific. Este admis în literatură pentru că autorul prezintă plastic viziunea sa despre lume, dar prin tendinţa de a defini varii probleme, se apropie în spirit de o lucrare ştiinţifica. Nicolae Balotă îl denumeşte „gen semiliterar”, fixându-l "între structurile imagistice şi cele ideologice", iar Adrian Marino, în articolul dedicat eseului îl considera ca un gen de frontieră, „hibrid” situat între literatură şi filosofie. Se acordă adesea denumirea de „eseuri” unor lucrări al căror subiect, formă, dispoziţie nu permit a fi clasate într-un gen mai bine determinat. Este un travaliu care nu procedează la toate dezvoltările pe care le-ar comporta subiectul.[1]