1. Cadrul conceptual al serviciilor. 2. Comertul international cu servicii. 3. Comerţul cu servicii al Republicii Moldova. Cadrul conceptual al serviciilor. Conform lui Ion Hamzescu, serviciile sunt imatareriale, intangibile, nestocabile, nedurabile, inseparabile de persoana prestatorului şi a utilizatorului, eterogene, producţia şi consumul sunt simultane, iar preţul serviciului este un preţ al cererii. Evoluţiile ultimelor decenii ne aduc ideia referitor la caracterizarea economiilor ţărilor dezvoltate ca „economii ale serviciilor”. Definiţiile variază de la cele bazate pe un singur criteriu de diferenţiere între bunuri şi servicii până la cele detaliate care enunţă câteva caracteristici ale serviciilor. Majoritatea definiţiilor accentuează în principal că serviciile sunt “activităţi al căror rezultat este nematerial şi deci nu se concretizează într-un produs cu existenţă de sine stătătoare”. Asociaţia Americană de Marketing defineşte serviciul ca: “activitatea oferită la vânzare care produce avantaje şi satisfacţii fără a antrena un schimb fizic sub forma unui bun”. Există foarte multe servicii care se concretizează în bunuri materiale cum ar fi: serviciile cinematografice editoriale, de informatică, alimentaţie publică. Când vorbim despre materialitatea sau nematerialitatea serviciului, trebuie clarificat dacă este vorba de activitatea propriu-zisă, de suporturile sale şi rezultate. Serviciul ca act reprezintă prestarea efectivă şi pune în legătura activitatea prestatorului, mijloacele materiale ale prestaţiei şi obiectul serviciului. Prestaţiile de servicii au caracteristici spaţiale şi temporale ce le conferă trăsături de materialitate. Astfel ca şi în cazul bunurilor materiale şi în cazul serviciilor este nevoie de mână de lucru, de capital tehnic şi sunt necesari beneficiari. Principala diferenţă între procesul de producţie a serviciilor şi cel de fabricare a bunurilor materiale rezidă în faptul că clientul face parte din sistemul de producţie. Acest sistem ar trebui denumit după, opinia unor specialişti, cu termenul specific de “servucţie”. Astfel în practică, toate activităţile pot fi plasate pe o scală undeva între a fi un serviciu pur (rezultate intangibile) şi un bun pur, relevând existenţa unei continuităţi bunuri-servicii. De asemenea, pornind de la o altă caracteristică principală a serviciilor şi anume faptul că producţia şi consumul, utilizarea lor simultană, serviciile sunt privite ca efecte ale muncii sau ale acţiunii unor condiţii naturale. Conform Dicţionarului Academiei de Ştiinte Comerciale din Franţa „serviciile sunt definite ca ansamblul de avantaje sau satisfacţii procurate fie direct, fie prin folosirea unui bun pe care l-a achiziţionat beneficiarul serviciului (automobil, aspiratoare), sau a dreptului de a-l utiliza”. ...
Comentariul tau va fi primul
Curs: Comerţul internaţional cu servicii Profesor: Tatiana