Unul dintre principiile macroeconomice de baza afirmă că speculaţiile, politicile şi contradicţiile în domeniul financiar influenţează în mod substanţial ciclul de afaceri. Astăzi, pe plan mondial, acest lucru este foarte evident. Băncile centrale ale lumii încearcă să menţină stabilitatea financiara şi să evite recesiunea şi depresiunea economica. Experienţele anterioare par să confirme viziunea conform careia inflatia este principala sursă de instabilitate financiara. De obicei perioade caracterizate de inflaţe înaltă au fost şi cele cu instabilitate financiară severă şi cu crize la nivelul sectorului bancar sau au fost urmate de recesiune în urma adoptării de catre autoritaţi a unor masuri inadecvate de temperare a inflaţiei. Totuşi, literatura economica recentă evidentiaza faptul că un nivel scăzut al inflaţei nu reprezintă o condiţie suficientă pentru asigurarea stabilităţii financiare pe termen lung. În economiile contemporane, un nivel scăzut şi stabil al inflaţiei a condus la crearea unui climat economic nou, care necesită reconsiderarea cu rigurozitate a relaţiei dintre stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară. Ca atare, sa trecut la deschiderea unui nou front de luptă, cel consacrat combaterii instabilitătii financiare. În acest sens, experienţa unor ţări asiatice din anii 1997-1998 şi actuala criză economică şi financiară conduc la reconsiderarea măsurii în care banca centrală deţine capacitatea de a asigura concomitent stabilitatea preţurilor şi stabilitatea financiară în ipoteza în care realizarea acestora necesită adoptarea unor măsuri conflictuale. Spre deosebire de stabilitatea monetară, unde stabilitatea poate fi evaluată ca atingerea unui nivel jos şi previzibil al preţurilor, evaluarea stabilităţii financiare nu poate fi bazată pe un singur indicator. Indicatori de viabilitate financiară acoperă o gamă largă de aspecte, şi, după cum arată experienţa internaţională, ar trebui să reflecte cel puţin următoarele aspecte ale stabilităţii financiare: 1. resursele financiare eficient şi prompt se redistribuite între economii şi investiţii; 2. se efectuează o evaluare adecvată şi o eficientă gestionare a riscurilor; 3. şocurile financiare pot fi absorbite în sistemul financiar, fără perturbări majore. ...
Comentariul tau va fi primul
Curs: Metodologia evaluării stabilităţii financiare Profesor: Stahovschi Ada