Franchisingul ca sursa de finantare - Sestacovscaia Angela

Extras din document

Franchisingul reprezintă o înţelegere între două părţi, în baza căreia una din ele, numită franchiser, transmite alteia, numite franchisee, dreptul de a practica o anumită afacere conform formatului franchiserului şi contra unor plăţi stabilite. Franchisingul oferă astfel, posibilitatea „copierii” unei afaceri de succes de la o firmă care are o reputaţie înaltă şi posedă o experienţă bogată. Conform definiţiei Asociaţiei Internaţionale de Franchising „franchisingul reprezintă un sistem de relaţii permanente între franchiser şi franchisee, în baza căruia toate cunoştinţele, imaginea, succesul, metodele de producere şi de marketing sunt prezentate franchisee-ului în schimbul satisfacerii reciproce a intereselor”. Cuvântul franchise provine din limba franceză, având înţelesul de privilegiu (concesiune) în vânzarea unor produse. La început, privilegiul era acordat de lege (stat) şi se referea la colectarea taxelor locale, organizarea târgurilor, editarea de cărţi, producerea de băuturi alcoolice, adică la monopolul statului într-un domeniu de activitate. Începând însă cu 1840 termenul va fi folosit cu înţelesul pe care îl are astăzi (privilegii acordate de firme private). La acea dată producătorii de bere din Germania au acordat francize unor magazine de produse de băcănie, care aveau dreptul exclusiv de a le vinde marfa. În timp ce în America franchisingul lua amploare, în Europa se dezvolta instituţia concesiunii, conform căreia o persoană dobândeşte dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului în schimbul unor beneficii (plăţi) care revin acestuia. Franchisingul va reveni în Europa în secolul XX după ce, peste Ocean, va deveni o afacere de succes. ...