Aparitia si Dezvoltarea Marketingului - Salter Alexandru

Extras din document

1. Etapele dezvoltării MK 2. Premisele apariţiei marketingului 3. Dezvoltarea intensivă şi extensivă a MK 4. Evoluţia conceptelor de MK 1. Etapele dezvoltării MK Dacă până la sfârşitul secolului XX majoritatea istoricilor făceau referire la trei perioade distincte de dezvoltare a marketingului, în anul 2006 se discută în mod firesc despre patru mari blocuri temporale, marcate de orientări specifice, respectiv: orientarea spre producţie, orientarea spre vânzări, orientarea spre piaţă şi orientarea spre marketingul societal. Orientarea spre producţie Marchează perioada ultimelor decenii ale secolului al XIX-lea, extinzându-se până la începulul anilor ’30 ai secolului următor. Se dă prioritate procesului de producţie şi, implicit, atenţia este concentrată pe produs, pe îmbunătăţirea calităţii acestuia, fără a se acorda o atenţie deosebită cerinţelor pieţei. Este epoca sloganului “Ce putem face mai bine?” pentru: creşterea capacităţilor firmei, a volumului de producţie, pentru achiziţia de echipament mai performant, pentru un design mai bun. Orientarea spre vânzări Accentul se pune pe creşterea vânzărilor. Începe în jurul lui 1930 şi continuă până după cel de-al doilea război mondial. Se practică tehnici de vânzare agresive, care au menirea să aducă un venit cât mai mare, într-un timp cât mai scurt. Sunt stimulaţi intermediarii şi creşte importanţa serviciilor de vânzări din cadrul întreprinderilor. Se dă o importanţă din ce în ce mai mare publicităţii. “Vindem ce producem” ar putea fi deviza acestei perioade sau “Cum să vindem cât mai mult”. Orientarea spre piaţă Începe în anii ’50 ai secolului XX şi este cunoscută ca fiind etapa “noului concept de marketing”, a lui “vindem ce se cere”. Clientul ajunge în centrul atenţiei întreprinderilor. Satisfacerea necesităţilor şi dorinţelor acestuia este principalul scop al oricărui demers de marketing. Drept urmare, se pune un accent deosebit pe cercetările de marketing, ele devenind premisa de la care se porneşte în alcătuirea ofertei. Numai cunoscând ce anume vrea consumatorul, când, cum şi unde, se vor putea orienta corect acţiunile firmei. Are loc integrarea activităţilor întreprinderii în scopul satisfacerii clientelei, funcţiile marketingului căpătând prioritate şi, implicit, noi valenţe la nivel managerial. Orientarea spre marketingul societal Marketingul societal se ridică la rangul de orientare la intersecţia dintre milenii. El păstrează ideea de acţiuni “pro consumator”, dar nu centrează atenţia numai pe acesta. Este de fapt, o extensie a conceptului din etapa precedentă, marcată de acceptarea marketingului ca element element de bază al mecanismului social. Dar este vorba, totodată, şi de o nouă filosofie a întreprinderilor care trebuie să se gîndească la interesele societăţii pe termen lung, nu numai la consumator şi, respectiv, la beneficiul rezultat din satisfacerea dorinţelor şi necesităţilor acestuia. Această nouă orientare este puternic influenţată de teoriile şi acţiunile care vizează ec