Filosofia actiunii - Rrfdg

Extras din document

6. FILOSOFIA ACŢIUNII EFICIENTE (activităţii economice). 1. Alegerea raţională, libertatea şi responsabilitatea individului 2. Eficienţa activităţii umane 1. Alegerea raţională, libertatea şi responsabilitatea individului Praxiologia – învăşătura despre acţiunea eficientă. Pe parcursul a 2500 ani filosofia a analizat relaţia omului cu natura, cu mediul ambiant. Toate genurile de activitate social-utilă abordează în mod direct sau indirect acest corelat. Omul se implică în existenţa mediului natural, cu scopul de a-i utiliza resursele, pentru aşi satisface integral sau parţial necesităţile. O perioadă îndelungată omul a explorat bogăţiile naturii în mod extensiv. Tezele ce reglementau relaţiile omului cu natura au fost expuse în poemul cosmogonic Enuma-eliş (o capodoperă a culturii mesopotamiene). În opinia noastră, aceste teze nu şi-au pierdut actualitatea în timp. Este vorba despre: 1. Cosmosul, Omul – formează un Tot congruent; 2. Omul este parte a acestui Tot; 3. Partea nu poate şi nici nu trebuie să modifice legile ce reglează existenţa întregului, ea poate să le cunoască şi să le utilizeze în scopuri proprii. Începând cu secolul XYII, filosofii orientează cunoaşterea ştiinţifică şi activitatea omului către posibilitatea transformării lumii. În cunoscutele Teze ale lui Marx, se menţionează: până acum filosofii şi savanţii prin diferite mijloace explicau lumea, în timp ce sarcina lor era s-o schimbe. Aceste teze au susţinut un proces, consecinţele căruia pe parcursul secolelor XVII-XVIII n-au fost asimilate. Este vorba despre intensificarea producerii materiale, care la rândul său conduce la consumul exagerat de mare al resurselor naturale. În urma acestor transformări, mediul natural şi-a pierdut capacitatea de conservare şi reproducere a propriilor resurse. În urma intensificării producerii materiale, a consumului exagerat de resurse naturale, s-a complicat activitatea omului şi simultan condiţiile lui de existenţă. Actualmente, praxiologia şi filosofia practică în elaborarea teoriei acţiunii eficiente se confruntă cu mari dificultăţi. Anterior eficienţa activităţii umane era calculată prin formula matematică venit minus cheltuieli. În condiţiile societăţii contemporane, formula profitului trebuie completată de variabila factorii ecologici. În noile condiţii, omul este obligat să-şi orienteze activitatea în viitor. Anume aceste schimbări le explică, le interpretează filosofia, onorându-şi funcţia praxiologică. În filosofia americană, răspândită în ultimele decenii ale secolului XX, o atenţie deosebită se acordă principiilor şi treptelor activităţii de succes.